🌟 George Coșbuc, poet, traducător (a tradus din sanscrita, latină, germană, italiană și engleza), s-a născut la 20 septembrie 1866, în Hardou - Bistrița - Năsăud, fiind al optalea copil din cei paisprezece copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc. Dorul de casă a lui George Coșbuc aproape îl îmbolnăvea. Atunci când i se făcea dor de casă nimic nu-l putea retine. Pleca spre munți, la Hordoul său. S-a stins din viata la 9 mai 1918, la București. La scurt timp Liviu Rebreanu nota într - un articol : "Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. [...] A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în Inimații și neputinți. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc, " Cu gratitudine, stimă și respect deosebit pentru tot! 📝📙📚📟🌹
Deosebit de frumos recitata. Pacat ca azi cultura nu mai inseamna si poezie ci numai manele si prost gust. Poate ne vom reveni si cu cultura adevarata. Pana atunci cinste autorului si artistului.
Aceste demersuri le fac tocmai pentru că suferim de un declin al artelor... Încercarea este de a promova literatura pentru a se da un impuls înspre a se citi din carte. Cât se reușește, nu știu... Mulțumesc pentru gândurile bune, pentru încurajări.
@UCkAtutUnm_JbjpMeRRgJrPg Da ai dreptate, dar eu am afirmat despre "manele si prost gust". Nu spun ca manelele sunt prostii si nici ca sunt de prost gust, pentru ca intre cuvinte am spus "si" NU "sau". Si mie imi plac manelele, dar nu pot fi considerate cultura. Asa cum nu poti invata istorie din filme artistice, nu poti sa-ti faci o cultura din manele. Imi este dor de o emisiune in care se recita o poezie macar odata pe saptamana. Nu are nici o legatura cati bani obtin manelistii, e treaba lor si cine este frustrat sa faca ca ei... pentru bani. Oamenii nu trebuie sa se intoarca la ce a fost, sub nici un motiv, dar sa nu uite nimic, ca sa repete greselile trecutului. PS: ti-am dat like pentru comentariu!
🌟 Iar calul, vedenie mută, Cu coama de vânturi bătută, Stă - n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu; și trist el așează Pe pieptul stăpânului capul Și astfel veghează. Iar apa la maluri se frânge Și cade pe spate și plânge : Cu fierul potcoavei tu-mi sapă Mormântul pe margini de apă, Si-n urmă cu dinții mă prinde Și aruncă - mă în groapă! ,, Moartea lui Gelu "este o poezie scrisă de George Coșbuc dedicată ducelui Gelou. Este considerată de Mircea Tomuș cea mai realizată poezie patriotică a lui George Coșbuc. Cu gratitudine , stimă și respect deosebit pentru tot! 📝🙏📟📙🌹
@@luciandumbrava, 🌟 Mă impresionează până la lacrimi operele literare care prezintă problematica morții în istoria poporului român, chiar și acum... Am avut profesoară de limba română, mătușa mea, și - i spuneam mereu că nu pot învăța asemenea poezii... de plâns 😢 Mulțumesc, prețuire și respect! 📙🌹
Răzleț din oştirea bătută, Fugind pe câmpia tăcută, Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Şi piere. Din rană şi-ar smulge săgeata Şi n-are putere. Pierdut-a şi oaste si țară. E noapte-n văzduhuri; si rară E zbaterea apei, cand valul Atinge cu aripa-i malul - Iar Gelu, prin noapte stând singur, Vorbeşte cu calul: Vai, murgule, jalea mă curmă! Ma lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormântul. Degeaba împrăştii tu vântul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgâne Şi părca zici: Tu vino, stăpâne! Vezi, picură ranele tale Şi neguri se nalță din vale, E noapte, şi ziua de mâine Ne-ajunge din cale! Trei suliţi făcutu-şi-au strungă Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă Şi nu-mi mai simt braţul si brâul; Tu-ți rupi cu picioarele frâul - Las, murgule, las'' sa ne-ajungă Pe-aicea pustiul. De-acuma tu... cât va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Şi-apoi cu picioarele-mi sapă Mormântul pe margini de apă, Şi-n urmă cu dinții mă prinde Şi-aruncă-mă-n groapă. Jeleasca-mă apele Cernii! Să-mi bubuie crivățul iernii, Ca-n taberi al cailor tropot; Iar veşnicul apelor sopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii, O rugă de clopot. Şi, poate, sosi-va o vreme Cand munții vor fierbe, vor geme Cu hohote mamele-n praguri, Vor trece bărbații-n şiraguri Când bucium suna-va să cheme Pe tineri sub steaguri. Iar tu, de-i trăi, frățioare, Să-mi vezi luptătorii-n picioare, Atunci când sosit va fi ceasul, Abate-ţi pe-aice tu pasul: Nechează-mi, şi-atunci eu din groapă Cunoaste-ți-voi glasul! Şi-armat voi ieşi eu afară, Şi veseli vom trece noi iară Prin suliți si foc înainte, Sa ţie protivnicii minte Că-s vii, când e vorba de țară, Şi morții-n morminte! " El zice, si mâna şi-o strânge Pe pieptul cel umed de sânge - Iar calul stă singur de pază Lui Gelu, şi trist el aşază La pieptul stapânului capul Şi astfel veghează. Şi-auzi! Ca un vânt ce clăteşte Pădurea, când ploaia soseşte, Aşa din adâncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. Iar vuietul vine, şi creşte, Mai iute, mai tare. Şi iată-i, din umbrele văii, Cu scuturi ies repezi flăcăii, Ca morții ce-şi lasă mormântul; Ies roibii cu umblet ca vântul, Răsar de pretutindeni, de pare Că-i varsă pământul. Arcaşii lui Arpad! În goană Ei fug dup-oştirea duşmană. Şi, uzi de-alergare, se-ncurcă Fugarii prin negura sură, Cu frâul pe coamă, şi-arcaşii Cu spăzile-n gură. Năvalnic s-apropie paşii, Şi-n goana lor cântă arcaşii, Şi-aşa de sălbatic li-e cântul - Din piele de urs au veştmântul, Şi-n bărbile lor încalcite Se-mpiedică vântul. Iar Gelu, auzindu-i prin zare, De spaimă si groază tresare - El moare! si cântă pagânii! N-au domn şi n-au țară românii, Şi-aduşii de vânturi în țară Sunt astăzi stăpânii! Şi-n mâinile cui e scăparea? Nu-i piept sa le-nchidă cărarea? Nu-i braț de voinic, să-i abată? Şi nu e pe lume-o săgeată Ca-n inima gloatei lui Arpad Adânc să strabată? Şi Gelu le judecă toate: Se-nalță proptindu-se-n coate Şi-a calului glezn-o cuprinde, Cu grabă el arcul şi-l prinde, Şi-nvârte săgeata şi-o scoate Din rană şi-o-ntinde; Şi vâjâie slaba săgeată Cu gemetul morții deodată; Arcaşii trec repezi în cale, Şi-i vuiet şi-i chiot prin vale: Ce cânt de-ngropare lui Gelu Şi-oştirilor sale! Iar vuietu-n neguri pătrunde Şi-n inima nopții s-ascunde Departe, şi-n valuri de valuri Ecoul izbindu-se-n dealuri De zece ori jalnic răspunde Pustiilor maluri. De zece ori, iarăşi de zece, Şi scade, şi piere, şi trece, De data din urmă răsună - Tăcerea-mprăştiată s-adună Şi-n neguri alunecă rece O bolnavă lună. Iar calul, vedenie mută, Cu coama de vânturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu; şi trist el aşază Pe pieptul stăpânului capul Şi astfel veghează. Iar apa la maluri se frânge Şi cade pe spate şi plânge: Cu fierul potcoavei tu-mi sapă Mormântul pe margini de apă, Şi-n urmă cu dinții mă prinde Şi-aruncă-mă-n groapă.
"Asupra acestei lumi pastreaza-ti ochiul deschis si limpede; si doar din cand in cand sa clipesti-a ghilotina." (Tudor Vasiliu) # Grazie, Multumesc! Ciao!
PAROLA: Vivida e feroce, / azzurra rorida e salmastra/ attonita calda e rappresa, / o tu, o mia parola, / per averti cambiati la voce. / E l'idea che scorreva ruvida / tra le sfumate ansie di trovati, / linfa pura, / nelle impressioni nascoste / mi ti celavi attenta. / Ho tutto provato, / e l'odio è sconfinato / nel terrore di non averti, parola.
@@luciandumbrava, Artă desăvârșită prin versuri melancolice - George Coșbuc, recitare excepțională - poetul și prozatorul-Lucian Dumbravă, muzică sublimă - Nicolae Doboș și clip deosebit - Lucian Dumbravă. Mulțumesc, prețuire și respect deosebit pentru tot! 📚🎶📟🌹
O capodoperă! Genialul Coșbuc! Geniala si recitarea! Felicitări!❤❤❤
Vă mulțumesc pentru buna părere.
Cu adevărat o capodopera, câte genii a dat țara noastră
Foarte frumos! Într-adevăr sunteți talentat! Minunată poezie, dureroasă istorie. Vă salutăm, de undeva, din țara lui Gelu...
Vă mulțumesc mult, doamnă. Mă bucur că apreciați poezia lui Coșbuc. Gânduri bune înspre dumneavoastră și familia dumneavoastră.
🌟 George Coșbuc, poet, traducător (a tradus din sanscrita, latină, germană, italiană și engleza), s-a născut la 20 septembrie 1866, în Hardou - Bistrița - Năsăud, fiind al optalea copil din cei paisprezece copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc.
Dorul de casă a lui George Coșbuc aproape îl îmbolnăvea. Atunci când i se făcea dor de casă nimic nu-l putea retine. Pleca spre munți, la Hordoul său.
S-a stins din viata la 9 mai 1918, la București.
La scurt timp Liviu Rebreanu nota într - un articol :
"Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. [...] A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în Inimații și neputinți. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc, "
Cu gratitudine, stimă și respect deosebit pentru tot! 📝📙📚📟🌹
Mulțumiri pentru biografie!
Respect stimata doamna pentru toate notitele biografice...❤️🙏
@@lexaaxel926,
🌟 Reverență și respect infinit pentru că știți să apreciați!!! 🙏❤️🤗
Ma înclin cu respect în fata Omului de o calitate superioara! 🙏🌟💐
Deosebit de frumos recitata. Pacat ca azi cultura nu mai inseamna si poezie ci numai manele si prost gust. Poate ne vom reveni si cu cultura adevarata. Pana atunci cinste autorului si artistului.
Aceste demersuri le fac tocmai pentru că suferim de un declin al artelor... Încercarea este de a promova literatura pentru a se da un impuls înspre a se citi din carte. Cât se reușește, nu știu... Mulțumesc pentru gândurile bune, pentru încurajări.
@UCkAtutUnm_JbjpMeRRgJrPg Da ai dreptate, dar eu am afirmat despre "manele si prost gust". Nu spun ca manelele sunt prostii si nici ca sunt de prost gust, pentru ca intre cuvinte am spus "si" NU "sau". Si mie imi plac manelele, dar nu pot fi considerate cultura. Asa cum nu poti invata istorie din filme artistice, nu poti sa-ti faci o cultura din manele. Imi este dor de o emisiune in care se recita o poezie macar odata pe saptamana. Nu are nici o legatura cati bani obtin manelistii, e treaba lor si cine este frustrat sa faca ca ei... pentru bani. Oamenii nu trebuie sa se intoarca la ce a fost, sub nici un motiv, dar sa nu uite nimic, ca sa repete greselile trecutului. PS: ti-am dat like pentru comentariu!
🌟 Iar calul, vedenie mută,
Cu coama de vânturi bătută,
Stă - n noaptea cu neguri de pază
Lui Gelu; și trist el
așează
Pe pieptul stăpânului capul
Și astfel veghează.
Iar apa la maluri se frânge
Și cade pe spate și plânge :
Cu fierul potcoavei tu-mi sapă
Mormântul pe margini de apă,
Si-n urmă cu dinții mă prinde
Și aruncă - mă în groapă!
,, Moartea lui Gelu "este o poezie scrisă de George Coșbuc dedicată ducelui Gelou. Este considerată de Mircea Tomuș cea mai realizată poezie patriotică a lui George Coșbuc.
Cu gratitudine , stimă și respect deosebit pentru tot! 📝🙏📟📙🌹
E una dintre poeziile care mi-au marcat copilăria... Aceasta și „El Zorab”. Nici acum nu mi-am revenit... :)
@@luciandumbrava,
🌟 Mă impresionează până la lacrimi operele literare care prezintă problematica morții în istoria poporului român, chiar și acum...
Am avut profesoară de limba română, mătușa mea, și - i spuneam mereu că nu pot învăța asemenea poezii... de plâns 😢
Mulțumesc, prețuire și respect! 📙🌹
@@ileanamarindiu7749 E ceva în ce e dramă care rezonează cu profunzimile sufletului uman...
Foarte frumos și foarte emoționant .
Cât adevăr !
"Adusii de vânturi sunt astăzi stăpânii "
nimeni in aceasta Tara nu a redat Mai frumos povestea taranului român. Trebuie Sa ne mindrim ca Bunul Dumnezeu ni la daruit PE Cosbuc..
Adevărat...
Eu sunt Gelu
Mama de george cosbuc
🌟 Mulțumesc D-le profesor pentru lecția de istorie! 📙🌹
Drăguț... :)
Am rămas profund emotionat
ce frumos, va multumim tuturor ca impreuna ati facut ceva atat de frumos!
Vă mulțumim pentru timpul acordat versurilor.
SI ,Gelu le judeca toate !❤️
Ce voce calda, ce interpretare ,tare,tare frumos! Merci mult !
Cu plăcere, doamnă. Să aveți o duminică plăcută.
Magnific și tulburator !
FELICITĂRI Pentru recitare mulțumesc
Mulțumiri pentru timpul acordat.
🌟 Felicitări pentru recitarea excepțională! 🌹 📖
Vă mulțumesc...
Răzleț din oştirea bătută,
Fugind pe câmpia tăcută,
Căzu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Şi piere.
Din rană şi-ar smulge săgeata
Şi n-are putere.
Pierdut-a şi oaste si țară.
E noapte-n văzduhuri; si rară
E zbaterea apei, cand valul
Atinge cu aripa-i malul -
Iar Gelu, prin noapte stând singur,
Vorbeşte cu calul:
Vai, murgule, jalea mă curmă!
Ma lupt cu durerea din urmă,
Căci ranele-mi sapă mormântul.
Degeaba împrăştii tu vântul
Din coamă, piciorul tău scurmă
Degeaba pământul.
Mă chemi prin nechezuri păgâne
Şi părca zici: Tu vino, stăpâne!
Vezi, picură ranele tale
Şi neguri se nalță din vale,
E noapte, şi ziua de mâine
Ne-ajunge din cale!
Trei suliţi făcutu-şi-au strungă
Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă
Şi nu-mi mai simt braţul si brâul;
Tu-ți rupi cu picioarele frâul -
Las, murgule, las'' sa ne-ajungă
Pe-aicea pustiul.
De-acuma tu... cât va cuprinde
Mantaua, deasupra-mi o-ntinde
Şi-apoi cu picioarele-mi sapă
Mormântul pe margini de apă,
Şi-n urmă cu dinții mă prinde
Şi-aruncă-mă-n groapă.
Jeleasca-mă apele Cernii!
Să-mi bubuie crivățul iernii,
Ca-n taberi al cailor tropot;
Iar veşnicul apelor sopot
Să-mi pară ca-n ceasul vecernii,
O rugă de clopot.
Şi, poate, sosi-va o vreme
Cand munții vor fierbe, vor geme
Cu hohote mamele-n praguri,
Vor trece bărbații-n şiraguri
Când bucium suna-va să cheme
Pe tineri sub steaguri.
Iar tu, de-i trăi, frățioare,
Să-mi vezi luptătorii-n picioare,
Atunci când sosit va fi ceasul,
Abate-ţi pe-aice tu pasul:
Nechează-mi, şi-atunci eu din groapă
Cunoaste-ți-voi glasul!
Şi-armat voi ieşi eu afară,
Şi veseli vom trece noi iară
Prin suliți si foc înainte,
Sa ţie protivnicii minte
Că-s vii, când e vorba de țară,
Şi morții-n morminte! "
El zice, si mâna şi-o strânge
Pe pieptul cel umed de sânge -
Iar calul stă singur de pază
Lui Gelu, şi trist el aşază
La pieptul stapânului capul
Şi astfel veghează.
Şi-auzi! Ca un vânt ce clăteşte
Pădurea, când ploaia soseşte,
Aşa din adâncuri de zare
Un vuiet prin noapte răsare.
Iar vuietul vine, şi creşte,
Mai iute, mai tare.
Şi iată-i, din umbrele văii,
Cu scuturi ies repezi flăcăii,
Ca morții ce-şi lasă mormântul;
Ies roibii cu umblet ca vântul,
Răsar de pretutindeni, de pare
Că-i varsă pământul.
Arcaşii lui Arpad! În goană
Ei fug dup-oştirea duşmană.
Şi, uzi de-alergare, se-ncurcă
Fugarii prin negura sură,
Cu frâul pe coamă, şi-arcaşii
Cu spăzile-n gură.
Năvalnic s-apropie paşii,
Şi-n goana lor cântă arcaşii,
Şi-aşa de sălbatic li-e cântul -
Din piele de urs au veştmântul,
Şi-n bărbile lor încalcite
Se-mpiedică vântul.
Iar Gelu, auzindu-i prin zare,
De spaimă si groază tresare -
El moare! si cântă pagânii!
N-au domn şi n-au țară românii,
Şi-aduşii de vânturi în țară
Sunt astăzi stăpânii!
Şi-n mâinile cui e scăparea?
Nu-i piept sa le-nchidă cărarea?
Nu-i braț de voinic, să-i abată?
Şi nu e pe lume-o săgeată
Ca-n inima gloatei lui Arpad
Adânc să strabată?
Şi Gelu le judecă toate:
Se-nalță proptindu-se-n coate
Şi-a calului glezn-o cuprinde,
Cu grabă el arcul şi-l prinde,
Şi-nvârte săgeata şi-o scoate
Din rană şi-o-ntinde;
Şi vâjâie slaba săgeată
Cu gemetul morții deodată;
Arcaşii trec repezi în cale,
Şi-i vuiet şi-i chiot prin vale:
Ce cânt de-ngropare lui Gelu
Şi-oştirilor sale!
Iar vuietu-n neguri pătrunde
Şi-n inima nopții s-ascunde
Departe, şi-n valuri de valuri
Ecoul izbindu-se-n dealuri
De zece ori jalnic răspunde
Pustiilor maluri.
De zece ori, iarăşi de zece,
Şi scade, şi piere, şi trece,
De data din urmă răsună -
Tăcerea-mprăştiată s-adună
Şi-n neguri alunecă rece
O bolnavă lună.
Iar calul, vedenie mută,
Cu coama de vânturi bătută,
Stă-n noaptea cu neguri de pază
Lui Gelu; şi trist el aşază
Pe pieptul stăpânului capul
Şi astfel veghează.
Iar apa la maluri se frânge
Şi cade pe spate şi plânge:
Cu fierul potcoavei tu-mi sapă
Mormântul pe margini de apă,
Şi-n urmă cu dinții mă prinde
Şi-aruncă-mă-n groapă.
🌟 Felicitări pentru transcrierea versurilor! 👍💯🤗
Imi place recitarea ,mai ales ca sunt din Dabaca
Mulțumiri.
Mai frumos de asa nu se putea recita.Ador acesta poezie ❤💛💙
Vă mulțumesc... Deh, ca amatorul, cum îmi iese... Oricum, mulțumesc pentru încurajarea de a continua promovarea artei poetice în acest fel.
ce recitare frumoasa!
Vă mulțumesc...
Multumesc . Multe felicitari ! 💝
Mulțumesc și eu pentru prezență, doamnă Liliana.
@@luciandumbrava Multumesc pentru amabilitate 💝
"Asupra acestei lumi pastreaza-ti ochiul deschis si limpede; si doar din cand in cand sa clipesti-a ghilotina." (Tudor Vasiliu) # Grazie, Multumesc! Ciao!
Sei un grande appassionato di poesia e filosofia...
Complimenti per il traguardo!
🇷🇴❤
"....si canta paganii.
N-au Domn si n-au țară românii!
Și adușii de vânturi in țară, sunt astăzi stăpânii....."
Minunată!!
Cosbuc pe Netflix
Cati din tineri de azi chiar dacă au 12 clase cunosc pe acești poeți minunați Coșbuc Eminescu Alexandrii Toparceanu și alți
Mai firavă, în citirea de literatură, această contemporaneitate...
Super frumos recitata
Vă mulțumesc...
Foarte frumos ! M a marcat !!
Și pe mine, încă din copilărie...
Moartea lui. Bruno in skanic 😢😢😢😢😢
Gelu e bruno in Slănic Moldova
Sublim
In skabic moodova😢😢😢😢😢
Pentru Luciano Dumbrava, una mia famosa poesia che mi descrive:.../...
PAROLA: Vivida e feroce, / azzurra rorida e salmastra/ attonita calda e rappresa, / o tu, o mia parola, / per averti cambiati la voce. / E l'idea che scorreva ruvida / tra le sfumate ansie di trovati, / linfa pura, / nelle impressioni nascoste / mi ti celavi attenta. / Ho tutto provato, / e l'odio è sconfinato / nel terrore di non averti, parola.
Moartea oui bruno ka akabic vesrs in mmm😂😂😂😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢
Raritați...
va pierdeti timpul oameni buni!
Probabil recitarea lasă de dorit, dar nici poezia nu vă place?
Poate compune si salam o poezie ,iar atunci va place ...gunoaielor
@@luciandumbrava Felicitări !
@@robotzine2240 Nu am înțeles dacă vă place sau nu (clipul) .
@@luciandumbrava, Artă desăvârșită prin versuri melancolice - George Coșbuc, recitare excepțională - poetul și prozatorul-Lucian Dumbravă, muzică sublimă - Nicolae Doboș și clip deosebit - Lucian Dumbravă.
Mulțumesc, prețuire și respect deosebit pentru tot! 📚🎶📟🌹