Băile Herculane: între gloria cu parfum de epocă şi Herculane Project

timisoara.tvr.ro/baile-hercula...
Staţiunea are un efect special asupra tuturor celor care îi calcă pragul, măcar o dată. Nu-i de mirare că însuşi Împăratul Franz Iosef a numit locul ăsta “perla Europei”, ori că Împărăteasa Sissi şi-a găsit de atâtea ori liniştea aici.
Ei, tare mi-ar fi plăcut să trăiesc acele vremuri la Băile Herculane, şi tocmai de aceea mi-am dat întâlnire cu un om care, măcar prin poveşti, mi le-ar putea dărui. Iar gazda mea, domnul Bălteanu, a adus cu sine chiar şi un aparat prin care să asigure fundalul sonor adecvat.
Odată urcaţi pe terasa Cazinoului, unul dintre primele din partea asta a Europei, cuprindem cu privirea întregul complex arhitectural, care încorporează şi cele două vechi hoteluri luxoase de altădată, precum şi, pe celălalt mal al Cernei, clădirea impunătoare a Băilor Imperiale.
Nu mai e niciun secret faptul că mare parte din centrul istoric al staţiunii e paragină, dar, din fericire, îmi spune ghidul meu, mai există şi lucruri pozitive, precum renovarea unui vechi hotel, Ştefania ori Traian de altădată, un exemplu de bune practici, căci echipa de arhitecţi şi constructori a avut grijă să-i redea aspectul şi aerul din alte vremuri.
Trecem podul, şi Cerna, dar rămânem în epoca imperială a Băilor Herculane, drept e ca în prima parte a acesteia, adica în zona primelor pavilioane construite, pe locul vechilor ruine romane. Dacă la început, aici veneau la tratament mai ales militarii armatei imperiale, cu timpul staţiunea a început să fie vizitată de multă lume, datorită beneficiilor curative ale apelor minerale şi termosulfuroase, dar şi ale cadrului natural mirific de-a dreptul. Hotelurile s-au înmulţit, faima a mers tot mai departe, iar de la Viena a sosit şi un cadou neaşteptat: o statuie uriaşă a lui Hercule, simbolul locului.
Mi-ar fi plăcut să trăiesc acele vremuri, şi tocmai de aceea mare mi-a fost bucuria să constat că Herculane poate renaşte precum Pasărea Phoenix, din propria cenuşă. E nevoie de mulţi bani, fără doar şi poate, dar mai importantă e iniţiativa. Un astfel de prim pas a fost făcut de un grup de tineri, cu ceva vreme în urma, când erau studenţi la Arhitectură. Întâlnirea cu o parte din ei, chiar la locul faptei, vechile Băi Imperiale, e unul dintre motivele care m-au adus azi aici.
Intrăm în vechea clădire a Băilor Neptun, cu inima strânsă, dar cu speranţă nemăsurată, la fel cum tinerii arhitecţi au intrat în toată povestea asta cu câţiva ani în urmă, când nu ştiau exact în ce intră şi din care nu au cum să mai iasă, nu s-ar mai întoarce din drumul ăsta. Un drum greu, căci euforia începutului a fost încet, încet domolită de chestiuni juridice, litigii, drepturi de proprietate. Dar un drum drept, de la care oamenii din Herculane Project nu s-au abătut, căci au un scop onest şi transparent, şi mai ales, încrederea că, până la urmă, binele învinge.
Locul ăsta, ca întreg Herculane, merită atenţie sporită, şi grijă, şi dragoste, iar reacţiile nu au întârziat să apară, mai întâi pe social media, apoi ca suport concret, prin implicarea voluntară a unor oameni cu expertiză, care pot să dea o mână de ajutor. Până la reabilitarea şi renovarea unuia dintre cele mai frumoase SPA - uri din Europa e însă cale lungă. O parte din acoperiş s-a prăbuşit deja şi, fără intervenţii majore, urmează întreaga clădire.
Mobilizarea a fost uriaşă, iar promisiunea făcută de un om de afaceri timişorean, de a dubla suma strânsă până la 1 mai, a fost îndeplinită. Asociaţia Locus are acum în conturi 40 000 de Euro, adică o parte serioasă din suma necesară pentru primul pas, aproape invizibil, dar esenţial: punerea în siguranţă a clădirii.
În timp ce urcăm la nivelul superior al clădirii, dezastrul ni se aşterne în faţa ochilor. Şi e tot mai limpede faptul că până la lucrări de renovare sunt atâţia alţi paşi esenţiali de parcurs. Care ţnseamnă mulţi bani, dar mai înseamnă, îmi spun gazdele mele, şi multă implicare, şi mai ales, răbdare.