Anne Marie Dumitrescu || Te-am ocrotit în mersul tău prin lume

Te-am ocrotit în mersul tău prin lume,
Te-am sprijinit când pasu-ți tremura,
Când îngrozit, sub valul plin de spume
Tu Mă chemai, copilul Meu pe nume,
Nici nu gândeai că Sunt în barca ta.
Te-am alinat mereu când suferința,
Te dobora şi îți dădeam puteri,
Când se topea în plânsete ființa,
Ți-am dat în dar, copilul Meu, credința,
Să biruieşti în viață şi să speri.
Te-am înălțat din văile de plângeri,
Cu Duhul Sfânt pe aripi te-am purtat,
Răni ți-am legat ca tu să nu mai sângeri
Şi-acompaniat de oastea Mea de îngeri,
Pe drum de slavă te-am orientat.
Te-am sfătuit în clipe de-ncercare,
Să nu renunți la slujba ce ți-am dat,
Cărarea ta să urce către soare,
Să fii lumină-n lume, să fii sare,
Căci te-am ales şi binecuvântat!
Te-am ascultat şi-atunci când fără ştire,
M-ai părăsit şi M-ai îndepărtat,
Acum cunoşti că Tatăl e Iubire,
Căci te-am iertat, te-am scos din rătăcire,
Ca duhul tău să fie transformat.
De-aceea dar, îți spun: te-ncrede-n Mine,
Tot ce promit, Eu veşnic împlinesc,
Tu nu vei fi nicicând dat de ruşine,
Căci ruga ta-nălțată cu suspine
Şi inima-ți zdrobită, prețuiesc!
Te-am ocrotit în mersul tău prin lume,
Te-am sprijinit când pasu-ți tremura,
Când îngrozit, sub valul plin de spume
Tu Mă chemai, copilul Meu pe nume,
Nici nu gândeai că Sunt în barca ta.
Eu sunt aici şi-oi fi întotdeauna,
Lângă acel ce viața şi-a predat,
Am pregătit cu dragoste cununa,
Dar nu uita credința-i numai una,
Doar prin Isus poți fi eliberat!
Lucica Boltașu