Despre respingere și abandon | Psihoterapeut Ana Pașcalău

Respingerea este o stare emoțională pe care individul ajunge să o trăiască încă din copilărie. Copilul are nevoie de repere. În sistemul familal, reperele lui sunt mama și tata. Când părinții sunt absenți din viața fiului sau a fiicei din varii motive, ori când sunt prezenți numai în anumite contexte, copilul nu va reuși să dezvolte un atașament sigur în relația cu cei doi. Fie va deveni anxios, fiind mereu temător și oscilând, deoarece părinții sunt acolo, dar nu se poate conecta cu ei, fie va intra în zona atașamentului evitant, trăind foarte puternic sentimentul respingerii: „Vă văd, existați, dar nu simt că vine ceva dinspre voi”. Sunt foarte mulți părinți care, din cauza societății în care ne aflăm, o societate consumeristă, în care trebuie să desfășurăm mereu anumite activități, se concentreaă pe anumite lucruri materiale. Își doresc să îi ofere copilului tot ce are nevoie, însă cea mai mare nevoie e cea de iubire și afecțiune. Nepetrecând timp cu copilul, va trăi respingerea și abandonul. Acestea sunt răni pe care le ducem cu noi pe toată traiectoria vieții noastre. Sigur, avem varianta de a ne salva, de a înțelege la vârsta adultă că putem schimba modelul de care am avut parte în trecut, însă respingerea e o rană puternică pe care o simte persoana ce consumă droguri.
Te confrunți cu probleme emoționale? alfaomega.tv/v...
Vrei să afli cum poți fi mântuit? alfaomega.tv/v...
Ai impresia că o persoană se luptă cu dependențe, dar nu știi sigur? Citește mai multe despre cum poți recunoaște și ajuta pe cineva care se luptă cu depența: alfaomega.tv/c...