Elegia ultimei iubiri - Adrian Paunescu
Vložit
- čas přidán 29. 09. 2012
- Aceste nopti de insomnie,
aceste pauze-n destin,
ti le dedic, pe toate, tie,
cu toata moartea ce-o contin.
Cand se va face socoteala,
scazand tot timpul nedormit,
vei sti sa-ti intelegi greseala
si cat de tanar am murit.
Parca te simt la mii de leghe
pe-o nava care ar lua,
in toata starea mea de veghe,
oceanu-ntoarcerii, cu ea.
Tu esti acum numai ideea,
fara miros, fara pacat,
feminitatea, nu femeia,
plecarea te-a abstractizat.
Iar daca as cadea departe,
cu tot acest prapad al meu,
eu m-as ruga si peste moarte,
de grija ta, lui Dumnezeu.
Nici nu prea stiu cum ti-este bine,
sa fie zgomot sau desert,
sa-mi amintesc sau nu de tine,
sa ma mai ierti, sa te mai iert?
Nu pot sa vad un film de-a randul,
nu pot privi femei pe strazi,
ca tot la tine-mi este gandul,
parca esti una dintre prazi.
In insomnia mea de noapte,
in ratacirea mea de zi,
ti-aud si mers, ti-aud si soapte,
de parca ne-am si intalni.
O, tu esti boala mintii mele
si sufar suferinta ta,
nu poate viata sa ma spele
de tot ce se va intampla.
Si-n tot ce-n fata mea revine,
in toate crimele din drum,
mereu e vorba despre tine,
dar sa te apar nu am cum.
Prostituate sau regine,
ce trec prin actualitati,
imi amintesc egal de tine,
in umilinta sau rasfat.
Nu stiu ce cale vei alege,
la manastire sau bordel,
dar voi intra in alta lege
ca sa te pot iubi la fel.
Diversi vorbesc pe-aici intruna
despre femei, in mod vulgar,
ma simt vizat intotdeauna,
mi-acopar fata si dispar.
Eu nu ma pot juca de-a tine,
nici chiar cu amintirea mea,
dar sa-mi vorbeasca fitecine
de ce mai faci, n-as suporta.
Ma rog de Dumnezeu cel Mare,
in ochii caruia sa uit,
sa-mi dea un drog de vindecare,
sa pot sa dorm, ca sa te uit.
Nimic din tot ce-ar fi sa fie,
in zari de minus sau de plus,
nu mi se poate spune mie,
atat cat te-am pastrat de sus.
Pentru imaginea curata
la care am visat in doi,
ninsoarea chiar e-un fel de pata,
iar floarea de cires noroi.
Ca pe o rodnica greseala
te port in fiecare gand,
spre insomnia mea finala
pe care ti-o dedic plangand.
Si-mi pare o complicitate
si-mi pare vina si pacat,
obisnuitul fapt ca poate
in alte lumi ai respirat.
Ma doare fiecare veste,
ma doare ziua fara vesti,
nimic posibil nu mai este,
dar tu, iubito, unde esti?
Si, ca sa scap macar de plansu-mi,
ca sa ma pot elibera,
va trebui sa cred eu insumi
intr-o minciuna de a mea.
Voi spune ca ai fost o fata
dintr-un roman mai nou al meu,
cu personaje de-altadata,
cu El si Ea si Dumnezeu.
Si dandu-ti libertatea tie,
am sa afirm cu mult curaj,
ca, de atata insomnie,
te-am omorat ca personaj.
albinutablog.blogspot.com/2011...
• NIHILOPHOBIA by Neuronium
Genial Păunescu. O interpretare sublimă. Vă mulțumesc
Simt fiecare cuvânt cu sufletul, mulțumesc Adrian Păunescu..
Doamne, cata sensibilitate. ,ce. poezie!Ce minunat sa fii iubita asa,cum atat de dureros a iubit acest poet !
Doamne odihneste ,acest poet care a fost,dar rămâne in inima tuturor care l-au apreciat .Frumoasă poezie frumoasă recitare .
va binecuvantez pentru acest gand! sa-l odihneasca in pace D-zeu pe acest zeu uman!
Măiestre,n-am să te uit niciodată,revino iar în sufletele noastre,dormi în pace suflet drag și lacrimile îmi curg șiroaie !!!
sa fim mandri ca am fost contemporani cu un poet urias,un OM minunat si un patriot desavarsit!poate acolo sus isi va gasi linistea care nu a avut-o niciodata pe pamant!
D
Maluma
❤...mereu in inima mea..GENIAL POET! RESPECT!R.I.P 🖤❤.
Eu te-am iertat. Iertarea aduce pacea
…eternul Paunescu!!!Dumnezeu sa-i lumineze drumurile cerești✨🙏❤️🔥
Viata este ambigua : pasiune, sensibilitate, tensiuni, ne pun tot felul de probleme, atunci cand nu se gasesc - pentru ca nu sunt, sau...nu exista curajul, sa le gasim...solutiile simple si...gata facute...Pentru ca ele de fapt...sunt la fel de ambigue ca si viata care le creaza...Poetul a "patruns" toate aceste ambiguitati cu care se pare ca a si ...plecat....:(
........Si mirosi a luna cand e-atata toamna,
Si...aveam nevoie de...lumina TA,
Si, la TINE insati, noaptea ma condamna,
M-a invins...refrenul, nu-l mai pot schimba.
Sunt in viata noastra, niste nopti ciudate,
Cum e si aceasta, ce ti-o dau in dar,
Si, miros a noapte, care nu mai poate,
fara...nebunia clarului...lunar.........
(Adrian Paunescu)
Superba poezie!
Adrian Paunescu, a stiut a scoate poezie si din minciuna, raspunzand astfel provocarii. Poate, pentru sfintenia poeziei sale, a gandului smerit si curat, si pentru aceasta perfectiune, ce a rezultat prin truda si multa munca, ii va ierta Dumnezeu, pe cei care l-au inselat, provocandu-l astfel, si aceasta fiindca, evident, geniul nostru, a fost si o mare demnitate,scriind atat de frumos despre toate, cate a patimit. Pacat insa, ca a fost inconjurat de fiare, ce cautau sa muste din rostul, pe care l-a avut pe acest pamant si sa-l insele.Dar biata de EA, pt. care poetul a suferit scriind,dand nastere unei creatii, din care rezulta atata durere... numai Dumnezeu stie... Cu atat mai mult, pentru suferinta sa, va fi rasplatit in vesnicie de catre Bunul Dumnezeu.
Stiti cumva pe cine a iubit poetul cu atata durere! Ce femeie nu si-ar dori sa fie iubita de asa un.......nu stiu cum sa-l numesc, ca sa nu-l ,,ating"!
Monumental spus!
@@veravranau903 Carmen Antal
Sublim!!!
De nedescris 😍
Superb!..
atat de frumos.............
😢🙏💕🌈🌟Genial!😍😇
moartea mea...pauza a destinului de fara de tine...
"nici nu prea stiu... cum ti-este bine"...eu simt atat ....ca te iubesc ...ca te-am pastrat "atat de sus"...dar unde esti...?
cadere...in oceanul intoarcerii,spre navigarea UNULUI..? sau poate esti in soapta...din boala mintii ce-a uscat ciresii?
UN AL DI LÀ?
Superb!
Te-am iubit de la prima poezie, de acolo din ceruri, veghează asupra mea, sărut mana Maestre!
Pentru mine ai fost si vei rămâne un mare poet Și vei rămâne veșnic an amintirea mea .
Superba!
❤😂😅
Superb !
Găsiți voi una egala!