Ce interesantă ar fi, domnule Sever Voinescu, evidențierea sofismelor din discursul dumneavoastră! (Pe care, sunt convinsă, ați putea-o face...; că d-aia le numesc sofisme și nu paralogisme.)
Am inteles ca educatia este un talent, un dat. Il ai sau nu. Unii spun, si practica o dovedeste, ca lipsa de talent poate fi suplinita, pana la un punct, cu munca. Lucru (re)cunoscut atat in mediul artistic cat si in cel sportiv. Dobrin si Hagi au fost niste jucatori talentati; Lupescu sau Dorinel Munteanu au fost niste „truditori” utili. Toti au fost in echipa nationala iar ultimul a fost recordmenul selectiilor! Si atunci, ce facem cu copiii „netalentati” ?! Ii lasam fara educatie, chiar si fara eficienta dorita?! Apoi, Romania are sau nu elite?! Daca are, ce fac ele? Sunt capacitate pentru a fi utile cu adevarat in societate?! Cati academicieni sau profesori universitari sunt in Parlament sau in guvern?! Multi se plang de lipsa de politicieni de calitate. Din cata istorie cunosc in perioada interbelica in forurile conducatoare ale tarii erau numai oameni cu scoli inalte. Apropo de propunerea ca cei de varsta de 16 ani sa poata vota. Candva in Romania, dar nu numai, votanti erau doar cei care dovedeau ca fac ceva pentru ei, familia lor si pentru societate(votul cenzitar). In conditiile unei democratii largite votul este universal(cu putine exceptii). Si atunci, cum sa ajunga elitele sa conduca tara?!?! Andrei Plesu a fost una dintre elitele in primul guvern de dupa 1989. Dupa o scurta vreme a disparut! Sa fi fost doar vina altora sau (si) a lui?! In opinia mea, dupa 1989 elitele romanesti au fost, cu foarte putine exceptii, capricioase. Nu au tras pentru bunul mers al tarii ci pentru interese dictate de mari orgolii. Alaturarea de un presedinte profund vicios au condus la compromiterea lor.
”Ceea ce nu se poate învăța niciunde”... OK. Adică, există ceva (mai vedem noi ce anume) ce nu se poate învăța niciunde/nicăieri, dar, însă, totuși, există, logic, și ceva (altceva) care se poate învăța nicăieri, nu? Ce? Să mori de râs, nu alta!
Minunat!Va multumim!
Ce interesantă ar fi, domnule Sever Voinescu, evidențierea sofismelor din discursul dumneavoastră! (Pe care, sunt convinsă, ați putea-o face...; că d-aia le numesc sofisme și nu paralogisme.)
Superb et splendida
dilema veche are si multe in comun cu superbet....
vai de noi...
”Încercați să formulați întrebările sub formă de întrebări(?!)
Am inteles ca educatia este un talent, un dat. Il ai sau nu. Unii spun, si practica o dovedeste, ca lipsa de talent poate fi suplinita, pana la un punct, cu munca. Lucru (re)cunoscut atat in mediul artistic cat si in cel sportiv. Dobrin si Hagi au fost niste jucatori talentati; Lupescu sau Dorinel Munteanu au fost niste „truditori” utili. Toti au fost in echipa nationala iar ultimul a fost recordmenul selectiilor!
Si atunci, ce facem cu copiii „netalentati” ?! Ii lasam fara educatie, chiar si fara eficienta dorita?!
Apoi, Romania are sau nu elite?! Daca are, ce fac ele? Sunt capacitate pentru a fi utile cu adevarat in societate?! Cati academicieni sau profesori universitari sunt in Parlament sau in guvern?!
Multi se plang de lipsa de politicieni de calitate. Din cata istorie cunosc in perioada interbelica in forurile conducatoare ale tarii erau numai oameni cu scoli inalte.
Apropo de propunerea ca cei de varsta de 16 ani sa poata vota. Candva in Romania, dar nu numai, votanti erau doar cei care dovedeau ca fac ceva pentru ei, familia lor si pentru societate(votul cenzitar). In conditiile unei democratii largite votul este universal(cu putine exceptii). Si atunci, cum sa ajunga elitele sa conduca tara?!?!
Andrei Plesu a fost una dintre elitele in primul guvern de dupa 1989. Dupa o scurta vreme a disparut! Sa fi fost doar vina altora sau (si) a lui?!
In opinia mea, dupa 1989 elitele romanesti au fost, cu foarte putine exceptii, capricioase. Nu au tras pentru bunul mers al tarii ci pentru interese dictate de mari orgolii. Alaturarea de un presedinte profund vicios au condus la compromiterea lor.
”Ceea ce nu se poate învăța niciunde”... OK. Adică, există ceva (mai vedem noi ce anume) ce nu se poate învăța niciunde/nicăieri, dar, însă, totuși, există, logic, și ceva (altceva) care se poate învăța nicăieri, nu?
Ce?
Să mori de râs, nu alta!