Sigismund Toduţă. Concertul n.1 pentru orchestră de coarde.
Vložit
- čas přidán 9. 09. 2024
- Sigismund Toduţă. Concertul n.1 pentru orchestră de coarde.
Molto Rubato - Allegro moderato/ Andante molto/ Allegro giocoso
Orchestra Naţională de Cameră a Republicii Moldova,
Prim-dirijor: CRISTIAN FLOREA
Festivalul "George Enescu", editia XX, Bucuresti, Romania. 04.09.2011. Ateneul Roman.
www.organhall.md
Minunată. Ar putea fi folosită într-o Liturghie . Nu degeaba a fost seminarist și teolog (greco catolic). Muzica lui, chiar scrisă sub ochii comuniștilor, conține parametrii muzicii sacre, care la păgâni avea si are chiar și un principiu magic,(budiști, brahmani, japonezi, greco romani etc...) dar la biblici, adică evrei și creștini, numai acela de laudă a Domnului și de extaz personal, spre a-l ajunge pe Domnul. Marii genii chiar conduc mișcările sufletului spre Divin. De aceea, era oprită cântarea populară în Templu și biserici până mai ieri.Căci trebuia o cântare artistică, superioară, demnă de Domnul și în stare să te extazieze. Luter a introdus cântarea populară, dar tot luteranii au avut pe Bach, Haendel si alți nemuritori. Tace boborul când se cântă Bach. Idem, corurile ortodoxe, Ceaikovski, etc. Adevărul este că la cei mari, de la Palestrina-Bach la Verdi avem două secole de muzică sacră, 100%. Dacă urmărești orice melodie a lor, chiar și aceea cu versuri lumești, (deci să nu se confunde cuvintele cu melodia, nu sunt ei de vină) vezi o cărare a spiritului tău, care este condus de melodie dela naștere până la glorie: este cazul Simfoniei a Va de Beethoven, mai sacră decât orice muzică normală de biserică. ”La ci darem la mano” nu are nimic lumesc, ca melodie. Nici ”follie follie” di Violeta în Traviata sau ”J’ai perdu mon Euridice”. Cei mari nu făceau deosebire între muzica profană si de biserică, pentru ei nu exista asta, totul a fost sacru. Ce deosebire este între muzica lui Don Giovanni si Missa Încoronării ? Niciuna.
Mă doare că lenea și nebunia a distrus muzica în ritul latin, fanatismul a distrus-o în ritul ortodox, populismul în rest. De aceea, tinerii nu mai știu cum este adevăratul RIT al Bisericlor, care este mai puțin mișcări și cuvinte, cât Muzică. În vechea Missă auzeai pe preot numai la predică și nu totdeauna. Domnul Însuși e sătul de cuvinte. Ne-a zis-o, dar nu l-a ascultat nimeni. Dar mai ai câte o Missă prin Germania, o liturghie cu bas profund la Moscova sau Sofia. Ba și corul Patriarhiei sau Sf Spiridon; mai era un cor bun la greco cat la Lugoj al doamnei Olimpia. Toți, încă mai salvează situația câteodată. Oricum nu mai e ce a fost.
Ce compozitor rafinat! Si prea putin cantat...
Total de acord! Din pacate pe zi ce trece se diminueaza si publicul care poate sa-i aprecieze pe acesti compozitori. PS: momentul meu preferat incepe la 15:18