Copilul și "câinele"

Într-o zi, am mers cu fetița până la magazin. Când am ieșit din curte, am văzut că afară, era un câine mare. Am atenționat fetița de faptul că trebuie să stea doar lângă mine, ca să nu o muște și am trecut cu bine pe lângă el. Când ne-am întors, uitasem de acel câine, dar fetița a mers un pic în fața mea și la un moment dat, am văzut că s-a uitat după o mașină care era parcată în fața casei și a arătat cu degetul înspre mine, ca și când ar fi spus:
"- Uite, mămica mea e aici cu mine!"
Mi-am dat seama că vroia să "amenințe" câinele să nu se apropie de ea, pentru că nu e singură.
A fost o imagine amuzantă, dar ... meditând mai adânc la această împrejurare, mi-am dat seama că pot învăța ceva de aici.
Satan este mereu un pericol pentru copiii Domnului. El pândește orice moment de neveghere din viața noastră, ca să vină să ne atace. Partea noastră este să fim mereu atenți, echipați corespunzător cu armura lui Dumnezeu și mereu însoțiți de Prezența Duhului Sfânt. Astfel, indiferent cât de mare ar fi pericolul, vom fi ocrotiți, căci este scris:
"Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie" (Psalmul 34:7).
Așadar, "Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!" (Proverbe 3:5‭-‬7)

[@silviuluncan646]

Frumoasă experiență. Încurajatoare, dar și motivațională. Fii binecuvântată, Lavinia!

[@IheD00]

Mulțumesc Silviu! La fel!

[@silviuluncan646]

Cu drag, Lavinia! Mulțumesc și eu!