𝐂𝐚𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐚

𝐂𝐚𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐚 #ȘIEUSUNTUCRAINA 💛💙 (Centrul de Teatru din Moldova)
Radmila Popovici - „𝐝𝐞-𝐳𝐢-𝐝𝐞-𝐫𝐚𝐭” (poem de Radmila Popovici din volumul „𝐒̦𝐈 𝐄𝐔 𝐒𝐔𝐍𝐓 𝐔𝐂𝐑𝐀𝐈𝐍𝐀”, Editura Junimea)
„În acea dimineață am aflat cum hohotește iadul. Acele bubuituri surde nu se asemănau nici cu tunetul, nici cu vuietul cutremurelor, nici cu alte zgomote. N-am tresărit. N-am sărit din pat. Înmărmurisem. Știam că va veni, deși îmi interziceam cu tot dinadinsul să cred în așa ceva. L-am visat nu o dată. L-am povestit. Am scris despre el...
Mi-am îmbrățișat mezina în ritmul bătăilor inimii zdrobite de crâncenul vis adeverit. Buba planetei cu stea roșie în vârf erupsese. Copila mea avea să-și sărbătorească cei treisprezece ani de viață pașnică, fără doar două zile. În acea dimineață lumea noastră mică s-a schimbat pentru totdeauna odată cu lumea întreagă. „Mamă, de ce chiar înainte de ziua mea de naștere?”, m-a întrebat cu o privire care s-a maturizat într-o clipă, de la un singur cuvânt - „război”.
N-am mai avut coșmaruri apocaliptice, pentru că visele cele mai urâte, povestite și înăbușite, scrise și nescrise, au migrat din somn în realitate. De atunci, unul câte unul, s-au coagulat sângeroasele texte în care mureau la tot versul metaforele și cuvintele frumoase, transformându- se în bocete, urlete, blesteme...
Războiul mi-a arătat cât de mult pot suferi pentru alții și cât de urât îi pot urî pe monștrii deghizați în oameni. Războiul m-a lipit strâns de sufletele nevinovate ale tuturor vietăților negrăitoare, ca să le ascult necuvintele sfâșietoare despre specia care se declară, sus și tare, Homo Sapiens - stăpâni ai lumii care dansează, cu pas cadențat, Totentantz-ul pe butoiul nuclear înfierbântat.
La un moment dat, m-am întrebat: ce pot să fac eu? Să tac, să-mi văd de viață, să mă tem? Mi- am amintit de o mantră dintr-un roman cunoscut care mi-a devenit lege: „Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei.” (romanul „Dune” de Frank Herbert). Așa a apărut manifestul poetic „Și eu sunt Ucraina”. Dar cuvintele n-au vrut să strige doar între coperți. Au ajuns la inima regizoarei și actriței Alina Țurcanu care, auzindu-le strigătul, a ținut să-l transmită mai departe, prin intermediul altor voci și inimi care simt și trăiesc la fel de intens durerea provocată de teroarea acestui război. Alături de astfel de oameni, frica scade, iar determinarea, curajul și speranța cresc. Numele lor sunt: Alina Țurcanu, Angela Aramă, Andrei Porubin, Boris Cremene, Leontina Vatamanu, Mihai Fusu, Nicolae Jelescu, Nicu Țărnă, Olesya Shevchenko, Petru Hadârcă, Petru Botezat, Roman Gațcan, Svetlana Bivol, Valentina Ursu, Valeria Suruceanu, Viorica Tataru și Marian Stârcea. Firește, lista celor care spun NU războiului este mult mai mare și ea trebuie să crească la infinit, în numele victoriei binelui asupra răului absolut. În numele vieții și al libertății!”
(𝐑𝐚𝐝𝐦𝐢𝐥𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐨𝐯𝐢𝐜𝐢, poetă și textieră, autoarea manifestului poetic „ȘI EU SUNT UCRAINA”).
• Concept artistic: Alina Țurcanu, actriță, regizor, Președinta Centrul de Teatru din Moldova;
• Producere video: Roman Gațcan, regizor de film, și Petru Botezat, operator video.
𝐆𝐥𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐔𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐞𝐢! 𝐄𝐫𝐨𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐠𝐥𝐨𝐫𝐢𝐞!
#ȘIEUSUNTUCRAINA #standiwthukraine #україна #славаукраїні
___
© Copyright Disclaimer: The musical composition "Maestro Tlakaelel," created by Jesse Gallagher, has been accessed and selected from the CZcams Audio Library for royalty-free and cost-free usage. All intellectual property rights of the musical work remain vested in Jesse Gallagher or his assignees. The use of the track is conducted without any form of remuneration and is solely for purposes, permitted under the CZcams Audio Library license.