Excelenta prezentare ,la fel ca si marea majoritate a subiectelor abordate in emisiunile /predicile/eseurile dumneavoastra Am rugamintea de a aborda mai des tema existentialista din perspectiva religioasa, rolul suprasensului , a raportarii individului la dimensiunea spirituala a vietii .
Multumim cu mult respect , domnule Constantinescu! Chiar si acest fond muzical care este redat in introducere, ne induce mintea spre o gindire profunda.Foarte sugestiv!Comentariile dv sunt extrem de bine conturate....ptr unii insuficient de bine inteles. Exista un " joc al manipularii" in lumea aceasta.Universul creat de dumnezeu functioneaza dupa legi clare , dar oamenii au creat si ei ( ca o contafacere) un principiu de viata exact ca un joc de carti.Cei inteligenti , care cunosc regulile acestea ,arunca zarurile pentru ca apoi sa ne ia totul.Unii joaca necinstit, de aceea exista manipulare.Mintea si constiinta noastra trebuie sa fie " busola " Totusi viata noastra are sens, deoarece dumnezeu ne a creat liberi sa gasim drumul acesta.Fara libertate nu putem avea nimic , ...ci doar iluzii pierdute in ceata.
@@Oxigen2 Regret ca nu va pot cunoaste personal .Daca as avea ocazia v a provaca la o multitudine de intrebari si discutii pe temele dv de dezbatere.Chiar si asa va apreciez si va respect mult!
@@tglx2011 Multe din idealurile in care credeam cindva si chiar am sacrificatcu libertatea noastra , nu mai sunt relevante astazi.Am fost tineri si liberi.....ni se " predica" ca doar supunerea si umilinta sunt virtuti care conduc la mintuirea sufletului ....etc.Astazi ne regasim intr o lume schimbata ....Toate acestea nu mai sunt virtuti ci doar o mare prostie .INTREBARE: Care sunt adevaratele valori si cum putem transfera acestea , generatiei urmatoare....copiilor nostri?
Friedrich Nietzsche's disease consisted of migraine, psychiatric disturbances, cognitive decline with dementia, and stroke. Despite the prevalent opinion that neurosyphilis caused Nietzsche's illness, there is lack of evidence to support this diagnosis. Cerebral autosomal dominant arteriopathy with subcortical infarcts and leukoencephalopathy (CADASIL) accounts for all the signs and symptoms of Nietzsche's illness. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18575181/ Este o paralela interesanta cu boala lui Eminescu, atribuita popular tot sifilisului. Granita intre nebunie si geniu este eluziva.
Adevaratul sens al vietii ni l ofera chiar Isus.Dumnezeu ne a aratat prin El ca scopul vietii noastre trebuie sa fie iubirea de oameni, un ideal total umanist. Cine isi va " miza " cartile jocului , doar in sensul acesta, deja este un om" mintuit" .Sufletul lui va primi deja " rasplata" ca un reflex care ii vine inapoi .Toti cei care " triseaza" in numele lui Dumnezeu, deja isi primesc singuri rasplata....tot ca un reflex.
Adevăratul Dumnezeu nu aparține lumii noastre, este dincolo de o înțelegere deplină de către mintea umană, intuirea existenței și a acțiunii Adevăratului Dumnezeu făcându-se extrem de superficial, prin intermediul descoperirii progresive a creației Sale, a micro- și a macro-universului. De ce? Fiindcă omul este extrem de limitat, fiind "încastrat în timp și spațiu". Pentru individul căutător de Dumnezeu, relația dintre credință și rațiune, încrederea rațională într-o divinitate, a evoluat, în decursul istoriei umanității, de la concret, la abstract, în funcție de evoluția creierului și în funcție de avansul științelor. Relația dintre credința în divinități și gândirea rațională a acestei relații a evoluat în funcție de avansul civilizației (dezvoltarea creierului, a minții umane, avansul științei și avansul tehnologic). Să mă explic. I) În negura istoriei umanității-în Preistorie și în Antichitate-credința individului era rudimentară, în anumite entități antropomorfe, zeități, menite să explice anumite fenomene naturale (inundații, cutremure, fulgere, tunete, eclipse, ș.a.). Rațiunea credinței lor în anumite ființe supranaturale fiind justificată de frica de fenomenele naturale ca fiind generate de către anumite zeități. Omul primitiv încerca să îi îmbuneze și să le obțină protecția. Astfel au apărut religiile politeiste. II) În Antichiate, in Evul Mediu, dar și în Epoca Modernă și în Epoca Contemporană a istoriei umanității, deja, asupra unei părți a umanității, și-a pus amprenta credința în ființe supranaturale, zeități, apoi credința într-o singură zeitate, atotputernică, care, deja, nu mai era personificarea anumitor fenomene naturale, ci, erau mai subtile, relația între om și divinitate concretizâmdu-se atât pe o cunoaștere rațională a universului și pe o implicare mai mult sau mai puțin directă a acestei divinități în funcționarea universului, dar și pe o rafinare a emoțiilor și a sentimentelor umane în raport cu Dvinitatea, dar și cu semenii. Apare, astfel, o interiorizare a relației dintre individ și divinitate, aceasta nemaifiind atât de materială, de concretă, față de divinitățile primitive. Astfel au apărul religiile monoteiste. Însăși imaginea omului care exprima Divinitatea a evoluat, s-a îmbunătățit (de la o imagine abrutizată, dură și foarte personificată-atât ca aspect fizic, cât și sub aspect psihic, intelectual, spiritual-la imaginea unui Dumnezeu iubitor, iertător). Astfel, de ex., în religiile avraamice-în ordine cronologică: Iudaismul, Creștinismul și Islamul-Divinitatea a devenit Una, și care "se transformă", ajungând să transceandă planul fizic al existenței (Vechiul Testament-Geneza), către un plan non-fizic, care nu mai este limitat de sfera omului de înțelegere. Relația dintre credința individului într-o divinitatea supranaturală, dar "încastrată", totuși, în lumea noastră, foarte asemănătoare d.p.d.v. al felului de a fi, omului-cu calități și cu defecte. Relația omului cu Divinitatea se baza, încă, pe frică, pe comportamentul "recompensă-pedeapsă". Apoi relația dintre credință și rațiune în abordarea relației dintre om și Divinitate a trecut, de la o relație bazată pe frică și pe dorinta de a fi protejat, la relația dintre om și o Ființă spirituală, Divinității atribuindu-i-se calități mult mai rafinate și subtile, (dragostea desăvârșită, iertarea, ș.a.). Aceasta Ființă fiind concretizată în persoana Lui Iisus Hristos, în religia Creștină. S-a trecut, astfel, de la frică, la o dorință nețărmurită de cunoaștere a Divinității, bazată pe dragoste. Dumnezeu este duh. Totodată raportarea omului la Divinitate se interiorizează foarte mult. Rugăciune, meditație. "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", a zis Hristos. Creația lumii și a vieții se poate explica prin dragostea lui Dumnezeu. Deci rațiunea credinței în această etapă a dezvoltării omului este dată de o relație subtilă, extatică cu divinitatea, în scopul cunoașterii atât de sine, cât și a sinelui în raport cu această divinitate, în scopul unei necesități de a își depăși condiția animalică, pur instinctuală a existenței. III) În Epoca Modernă și în Epoca Contemporană a istoriei umanității, deja, mulți oameni căutători ai unei divinități, precum și a stabilirii unei relații autentice cu o astfel de divinitate (să-i spunem Dumnezeu), fiind mai instruiți decât în epocile anterioare ale istoriei, prin școlarizare și prin accesul la informații, prin dezvoltarea creierului și a gândirii raționale, a gîndirii abstracte, nu mai sunt mulțumiți de imaginea unui Dumnezeu descris de religiile fundamentale ale omenirii. Căutătorul zilelor noastre încearcă să îmbine, în interiorul ființei lui, informațiile științifice accesibile, gândirea rațională și trăirea din plin a relației cu o Divinitate, abstractă, neantropomorfă, dar reală (în sensul că nu mai este accesibila pe deplin, înțelegerii umane, dar care, totuși, intuiește că există), în afara spațiului și a timpului, ca Suprema Putere și Înțelepciune care conduce Universul. Acest căutător încearcă să îl înțeleagă pe Dumnezeu ca fiind în spatele tuturor principiilor existenței universurilor și a vieții, creând, în continuu universurile prin legile "emise" de el. Totodată acest căutător să interiorizeze mult relația cu Divinitatea, trăind, în toată plenitudinea, extazul "întâlnirii" cu acestă divinitate și depașind stadiul infantil al exaltărilor emoționale, dar, totuși, bucurându-se de pătrunderea relației cu divinitatea, prin cunoaștere, fiind, totuși, conștient că este cu neputință să Îl cunoști, întrutotul, pe Adevăratul Dumnezeu. Totodată, un astfel de om își transfigurează extraordinar de mult ființa, devenind mai bun, mai altruist, mai detașat de lucrurile materiale și mai dornic de a Îl cunoaște pe Adevăratul Dumnezeu. Foarte important de menționat este faptul că oamenii situați pe unul dintre cele trei niveluri expuse de înțelegere a relației dintre credința într-o anumită divinitate și gândirea rațională, în abordarea relației dintre om și divinitate, îi consideră naivi, înapoiați, infantili în înțelegerea acestei relații, pe oamenii situați pe nivelul inferior, și în funcție de evoluția spirituală a individului. Aceștia pot fi considerați atei în raport cu divinitatea de pe nivelul inferior. Deci rațiunea credinței omului într-o Divinitate este dată de dorința de a își explica cele mai subtilelegi care guvernează funcționarea universului și a vieții, precum și a dorinței de a se relaționa cu această Divinitate, contemplând măreția, puterea și inteligența acestei divinități. Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici!
V-am dat 4* pe haznaua hermeneutica O2, iar aici un like pt argumentarea ideii lui Nietzsche. Insa ideea asta, cel putin asa cum o prezentati dvs, are cel putin o hiba majora: ii culpabilizeaza pe toti crestinii pt asta! Pe O2 aveti chiar un comentariu (citat) nefericit - "Paulus: Cainii astia [crestinii] l-au rastignit pe Domnul (a doua oara) si s-au facut dusmani ai tuturor oamenilor." Inteleg critica lui Nietzsche aplicata pe crestinii cultici. Ma refer aici la cei ce gandesc cu capul pastorului lor, la cei pt care doctrina bisericii lor e mai importanta decat Biblia pe care oricum n-au citit-o. Insa exista si crestinii. Cei care cauta Adevarul. Pentru ei, Dumnezeu a fos omorat nu doar de cultici, ci si de filosofi si de oamenii de stiinta. Se pare ca Dumnezeu nu se lasa gasit ontologic sau stiintific. Ci doar bajbaind hermeneutic. Ier.29,13 - „Mă veți căuta, și mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima” Prov.8,17 - „Eu iubesc pe cei Mă iubesc, și cei ce Mă caută cu tot dinadinsul Mă găsesc.” Fap.17:27 - 27 "ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi." Dumnezeu e mort pt cei ce nu-L cauta sau Il cauta cum/unde nu il pot gasi. Insa hai sa nu acuzam crestinii la pausal. Mai exista totusi speranta in Crestinism!
Daca Dumnezeu nu se lasa gasit stiimntific cum poate stiinta sa-l omoare pe Dumnezeu? Inteleg filozofia, dar stiinta descrie legile naturii pe care filozofia/teologia le interpreteaza. Un om de stiinta care promoveaza ateismul sau teismul a iesit din sfera stiintei si vorbeste ca filozof.
@@Oxigen2 N.am spus ca stiinta L.ar fi omorat pe Dzeu, ci unii oameni de stiinta, recititi mai sus. Stephen Hawking: "fizica modernă, ca știință, nu trebuie să lase niciun loc lui Dumnezeu în ecuația apariției Universului, iar știința poate explica singură originea tuturor lucrurilor." - RIP In ce privește implicarea stiintei in teologie, Dumnezeu nu poate fi gasit stiintific pt ca stiinta cel mult DESCOPERA Creatia (practic asta e si scopul stiintei), dar nu-L poate descoperi pe Creator!
@@Oxigen2 Vă urmăresc d-ul Edy de vreo 20 de ani. Când reuşesc să înțeleg mai mult de 50% din ce spuneți, deja intru în stare de exuberanță şi simt că mi se dilată capul. (Adică mi se lărgeşte orizontul şi văd lucrurile altfel.) Amețesc, citesc de mai multe ori, fac pauze. Depun efort ca să vă înțeleg... simt că înnebunesc, DAR îmi place, îmi convine, vreau să evoluez. Vă mulțumesc pentru emisiuni (şi mai ales pentru actualitatea lor) ! Mă bucur că vă pot scrie într-un loc unde ne şi răspundeți.
Excelenta prezentare ,la fel ca si marea majoritate a subiectelor abordate in emisiunile /predicile/eseurile dumneavoastra Am rugamintea de a aborda mai des tema existentialista din perspectiva religioasa, rolul suprasensului , a raportarii individului la dimensiunea spirituala a vietii .
Mulțumim domnule Edy Constantinescu, vă urmărim cu drag,suntem foarte interesați de fiecare emisiune a dvs. Respect și aprecieri deosebite.
Si eu multumesc pentru incurajare. Aprecierea este nemeritata.
Multumim cu mult respect , domnule Constantinescu! Chiar si acest fond muzical care este redat in introducere, ne induce mintea spre o gindire profunda.Foarte sugestiv!Comentariile dv sunt extrem de bine conturate....ptr unii insuficient de bine inteles. Exista un " joc al manipularii" in lumea aceasta.Universul creat de dumnezeu functioneaza dupa legi clare , dar oamenii au creat si ei ( ca o contafacere) un principiu de viata exact ca un joc de carti.Cei inteligenti , care cunosc regulile acestea ,arunca zarurile pentru ca apoi sa ne ia totul.Unii joaca necinstit, de aceea exista manipulare.Mintea si constiinta noastra trebuie sa fie " busola " Totusi viata noastra are sens, deoarece dumnezeu ne a creat liberi sa gasim drumul acesta.Fara libertate nu putem avea nimic , ...ci doar iluzii pierdute in ceata.
Un mare adevar. Fara libertate nu exista sens. Sensul este chiar libertatea. Cea mai importanta lectie din Geneza 3.
@@Oxigen2 Regret ca nu va pot cunoaste personal .Daca as avea ocazia v a provaca la o multitudine de intrebari si discutii pe temele dv de dezbatere.Chiar si asa va apreciez si va respect mult!
@@elenabejinariu9543 Aveți ocazia să puneți întrebări/comentarii, aici.
@@tglx2011 Multe din idealurile in care credeam cindva si chiar am sacrificatcu libertatea noastra , nu mai sunt relevante astazi.Am fost tineri si liberi.....ni se " predica" ca doar supunerea si umilinta sunt virtuti care conduc la mintuirea sufletului ....etc.Astazi ne regasim intr o lume schimbata ....Toate acestea nu mai sunt virtuti ci doar o mare prostie .INTREBARE: Care sunt adevaratele valori si cum putem transfera acestea , generatiei urmatoare....copiilor nostri?
De ce s-a scufundat in nebunie Nietzsche ? Cum se întâmpla asta ?
Friedrich Nietzsche's disease consisted of migraine, psychiatric disturbances, cognitive decline with dementia, and stroke. Despite the prevalent opinion that neurosyphilis caused Nietzsche's illness, there is lack of evidence to support this diagnosis. Cerebral autosomal dominant arteriopathy with subcortical infarcts and leukoencephalopathy (CADASIL) accounts for all the signs and symptoms of Nietzsche's illness. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18575181/
Este o paralela interesanta cu boala lui Eminescu, atribuita popular tot sifilisului. Granita intre nebunie si geniu este eluziva.
Oxigen2 interensant ca in anul când Eminescu moare ,Nietzsche se îmbolnăvește
Domnul Zeilor mai știam
Adevaratul sens al vietii ni l ofera chiar Isus.Dumnezeu ne a aratat prin El ca scopul vietii noastre trebuie sa fie iubirea de oameni, un ideal total umanist. Cine isi va " miza " cartile jocului , doar in sensul acesta, deja este un om" mintuit" .Sufletul lui va primi deja " rasplata" ca un reflex care ii vine inapoi .Toti cei care " triseaza" in numele lui Dumnezeu, deja isi primesc singuri rasplata....tot ca un reflex.
A-l urma pe Isus pur si simplu fara sa-ti pese de pedeapsa sau rasplata viitoare. Adevaratul crestinism. E foarte rar.
Adevăratul Dumnezeu nu aparține lumii noastre, este dincolo de o înțelegere deplină de către mintea umană, intuirea existenței și a acțiunii Adevăratului Dumnezeu făcându-se extrem de superficial, prin intermediul descoperirii progresive a creației Sale, a micro- și a macro-universului. De ce? Fiindcă omul este extrem de limitat, fiind "încastrat în timp și spațiu". Pentru individul căutător de Dumnezeu, relația dintre credință și rațiune, încrederea rațională într-o divinitate, a evoluat, în decursul istoriei umanității, de la concret, la abstract, în funcție de evoluția creierului și în funcție de avansul științelor. Relația dintre credința în divinități și gândirea rațională a acestei relații a evoluat în funcție de avansul civilizației (dezvoltarea creierului, a minții umane, avansul științei și avansul tehnologic).
Să mă explic.
I) În negura istoriei umanității-în Preistorie și în Antichitate-credința individului era rudimentară, în anumite entități antropomorfe, zeități, menite să explice anumite fenomene naturale (inundații, cutremure, fulgere, tunete, eclipse, ș.a.). Rațiunea credinței lor în anumite ființe supranaturale fiind justificată de frica de fenomenele naturale ca fiind generate de către anumite zeități. Omul primitiv încerca să îi îmbuneze și să le obțină protecția.
Astfel au apărut religiile politeiste.
II) În Antichiate, in Evul Mediu, dar și în Epoca Modernă și în Epoca Contemporană a istoriei umanității, deja, asupra unei părți a umanității, și-a pus amprenta credința în ființe supranaturale, zeități, apoi credința într-o singură zeitate, atotputernică, care, deja, nu mai era personificarea anumitor fenomene naturale, ci, erau mai subtile, relația între om și divinitate concretizâmdu-se atât pe o cunoaștere rațională a universului și pe o implicare mai mult sau mai puțin directă a acestei divinități în funcționarea universului, dar și pe o rafinare a emoțiilor și a sentimentelor umane în raport cu Dvinitatea, dar și cu semenii. Apare, astfel, o interiorizare a relației dintre individ și divinitate, aceasta nemaifiind atât de materială, de concretă, față de divinitățile primitive. Astfel au apărul religiile monoteiste. Însăși imaginea omului care exprima Divinitatea a evoluat, s-a îmbunătățit (de la o imagine abrutizată, dură și foarte personificată-atât ca aspect fizic, cât și sub aspect psihic, intelectual, spiritual-la imaginea unui Dumnezeu iubitor, iertător).
Astfel, de ex., în religiile avraamice-în ordine cronologică: Iudaismul, Creștinismul și Islamul-Divinitatea a devenit Una, și care "se transformă", ajungând să transceandă planul fizic al existenței (Vechiul Testament-Geneza), către un plan non-fizic, care nu mai este limitat de sfera omului de înțelegere.
Relația dintre credința individului într-o divinitatea supranaturală, dar "încastrată", totuși, în lumea noastră, foarte asemănătoare d.p.d.v. al felului de a fi, omului-cu calități și cu defecte.
Relația omului cu Divinitatea se baza, încă, pe frică, pe comportamentul "recompensă-pedeapsă".
Apoi relația dintre credință și rațiune în abordarea relației dintre om și Divinitate a trecut, de la o relație bazată pe frică și pe dorinta de a fi protejat, la relația dintre om și o Ființă spirituală, Divinității atribuindu-i-se calități mult mai rafinate și subtile, (dragostea desăvârșită, iertarea, ș.a.). Aceasta Ființă fiind concretizată în persoana Lui Iisus Hristos, în religia Creștină. S-a trecut, astfel, de la frică, la o dorință nețărmurită de cunoaștere a Divinității, bazată pe dragoste. Dumnezeu este duh. Totodată raportarea omului la Divinitate se interiorizează foarte mult. Rugăciune, meditație. "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", a zis Hristos. Creația lumii și a vieții se poate explica prin dragostea lui Dumnezeu.
Deci rațiunea credinței în această etapă a dezvoltării omului este dată de o relație subtilă, extatică cu divinitatea, în scopul cunoașterii atât de sine, cât și a sinelui în raport cu această divinitate, în scopul unei necesități de a își depăși condiția animalică, pur instinctuală a existenței.
III) În Epoca Modernă și în Epoca Contemporană a istoriei umanității, deja, mulți oameni căutători ai unei divinități, precum și a stabilirii unei relații autentice cu o astfel de divinitate (să-i spunem Dumnezeu), fiind mai instruiți decât în epocile anterioare ale istoriei, prin școlarizare și prin accesul la informații, prin dezvoltarea creierului și a gândirii raționale, a gîndirii abstracte, nu mai sunt mulțumiți de imaginea unui Dumnezeu descris de religiile fundamentale ale omenirii.
Căutătorul zilelor noastre încearcă să îmbine, în interiorul ființei lui, informațiile științifice accesibile, gândirea rațională și trăirea din plin a relației cu o Divinitate, abstractă, neantropomorfă, dar reală (în sensul că nu mai este accesibila pe deplin, înțelegerii umane, dar care, totuși, intuiește că există), în afara spațiului și a timpului, ca Suprema Putere și Înțelepciune care conduce Universul.
Acest căutător încearcă să îl înțeleagă pe Dumnezeu ca fiind în spatele tuturor principiilor existenței universurilor și a vieții, creând, în continuu universurile prin legile "emise" de el. Totodată acest căutător să interiorizeze mult relația cu Divinitatea, trăind, în toată plenitudinea, extazul "întâlnirii" cu acestă divinitate și depașind stadiul infantil al exaltărilor emoționale, dar, totuși, bucurându-se de pătrunderea relației cu divinitatea, prin cunoaștere, fiind, totuși, conștient că este cu neputință să Îl cunoști, întrutotul, pe Adevăratul Dumnezeu. Totodată, un astfel de om își transfigurează extraordinar de mult ființa, devenind mai bun, mai altruist, mai detașat de lucrurile materiale și mai dornic de a Îl cunoaște pe Adevăratul Dumnezeu.
Foarte important de menționat este faptul că oamenii situați pe unul dintre cele trei niveluri expuse de înțelegere a relației dintre credința într-o anumită divinitate și gândirea rațională, în abordarea relației dintre om și divinitate, îi consideră naivi, înapoiați, infantili în înțelegerea acestei relații, pe oamenii situați pe nivelul inferior, și în funcție de evoluția spirituală a individului. Aceștia pot fi considerați atei în raport cu divinitatea de pe nivelul inferior.
Deci rațiunea credinței omului într-o Divinitate este dată de dorința de a își explica cele mai subtilelegi care guvernează funcționarea universului și a vieții, precum și a dorinței de a se relaționa cu această Divinitate, contemplând măreția, puterea și inteligența acestei divinități.
Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici!
V-am dat 4* pe haznaua hermeneutica O2, iar aici un like pt argumentarea ideii lui Nietzsche. Insa ideea asta, cel putin asa cum o prezentati dvs, are cel putin o hiba majora: ii culpabilizeaza pe toti crestinii pt asta! Pe O2 aveti chiar un comentariu (citat) nefericit - "Paulus: Cainii astia [crestinii] l-au rastignit pe Domnul (a doua oara) si s-au facut dusmani ai tuturor oamenilor."
Inteleg critica lui Nietzsche aplicata pe crestinii cultici. Ma refer aici la cei ce gandesc cu capul pastorului lor, la cei pt care doctrina bisericii lor e mai importanta decat Biblia pe care oricum n-au citit-o. Insa exista si crestinii. Cei care cauta Adevarul. Pentru ei, Dumnezeu a fos omorat nu doar de cultici, ci si de filosofi si de oamenii de stiinta.
Se pare ca Dumnezeu nu se lasa gasit ontologic sau stiintific. Ci doar bajbaind hermeneutic.
Ier.29,13 - „Mă veți căuta, și mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima”
Prov.8,17 - „Eu iubesc pe cei Mă iubesc, și cei ce Mă caută cu tot dinadinsul Mă găsesc.”
Fap.17:27 - 27 "ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi."
Dumnezeu e mort pt cei ce nu-L cauta sau Il cauta cum/unde nu il pot gasi. Insa hai sa nu acuzam crestinii la pausal. Mai exista totusi speranta in Crestinism!
Daca Dumnezeu nu se lasa gasit stiimntific cum poate stiinta sa-l omoare pe Dumnezeu? Inteleg filozofia, dar stiinta descrie legile naturii pe care filozofia/teologia le interpreteaza. Un om de stiinta care promoveaza ateismul sau teismul a iesit din sfera stiintei si vorbeste ca filozof.
@@Oxigen2 N.am spus ca stiinta L.ar fi omorat pe Dzeu, ci unii oameni de stiinta, recititi mai sus. Stephen Hawking: "fizica modernă, ca știință, nu trebuie să lase niciun loc lui Dumnezeu în ecuația apariției Universului, iar știința poate explica singură originea tuturor lucrurilor." - RIP
In ce privește implicarea stiintei in teologie, Dumnezeu nu poate fi gasit stiintific pt ca stiinta cel mult DESCOPERA Creatia (practic asta e si scopul stiintei), dar nu-L poate descoperi pe Creator!
@@Oxigen2 Si negarea dreptului la existenta e tot o crima.
@@Oxigen2 Vă urmăresc d-ul Edy de vreo 20 de ani.
Când reuşesc să înțeleg mai mult de 50% din ce spuneți, deja intru în stare de exuberanță şi simt că mi se dilată capul. (Adică mi se lărgeşte orizontul şi văd lucrurile altfel.) Amețesc, citesc de mai multe ori, fac pauze. Depun efort ca să vă înțeleg... simt că înnebunesc, DAR îmi place, îmi convine, vreau să evoluez.
Vă mulțumesc pentru emisiuni (şi mai ales pentru actualitatea lor) !
Mă bucur că vă pot scrie într-un loc unde ne şi răspundeți.