Sunt doua clase. In primul rand, majoritatea cu imaginatie fertila sau chiar patologica despre care nu merita sa vorbim. Apoi sunt cei care vad intr-o anumita inlantuire de evenimente in viata lor o interventie divina sau un grand design desi nu exista nimic care sa poata fi numit supranatural. Le poti numi coincidente norocoase dar cineva isi examineaza viata si vede mai mult. Plecand de la a doua interpretare, intrebarea este cum intervine Dumnezeu in cursul evenimentelor. In opinia mea, este efectul fluturelui. In teoria haosului exista principiul ca o modificare infima intr-o singura variabila intr-un sistem ultra-complex se amplifica exponential in evolutia sistemului si duce la rezultate impredictibile pentru tot sistemul. Un fluture bate din aripi in Brazilia si rezultatul este un uragan in Japonia. Daca Dumnezeu intervine in acest mod inseamna ca niciodata nu poti identifica amprenta LUi in "miracole" ci ramane doar interpretarea credintei. Insemana de asemenea ca Dumnezeu a alterat pozitia unei particule la big-bang si rezultatul este ca masina care era sa te loveasca a virat in ultima nano-secunda si ai scapat. Asi aduce ca argument teologic Rom 8, 28. Insa, asa cum am spus, cei care povestesc mereu minuni sunt de tipul "basme lumesti si babesti".
Probabil Dumnezeu are mult spirit ludic, de vreme ce alege sa intervina in ajutorul omului in cel mai complicat mod cu putinta, de teama sa nu-si lase amprente pe undeva. Pastrand proportiile, e ca si cum as construi un domino din miliarde de piese, si apoi sa astept ore sau zile pana cand ultima piesa isi face treaba. Si asta doar ca sa pun un varf de sare pe felia de paine cu unt... Oricat de distractiv ar fi, parca nu ai atata rabdare cand ti-e foame... Si mai e ceva. Daca evolutia vietii e rezultatul unui joc al hazardului, cum ar putea Dumnezeu sa intervina in acest joc?... Caci oricat de mica ar fi interventia Lui, (sa zicem la nivelul big-bangului), prin asta ori ar anula hazardul, si asta ar insemna sa crezi in evolutionismul-deist, ori ar deveni parte din hazard,... lucru cu care probabil nu poti fi de acord caci "Dumnezeu nu joaca zaruri"...
Daca DNZ atunci sa punem problema einsteinian. Nu exista timp ci spatiu-timp. Evenimentul din secunda urmatoare exista deja in orizontul de evenimente la o secunda lumina. Pe masura ce orizontul de evenimente se largeste vedem ceea ce exista deja pentru cineva care priveste din alta dimensiune. Daca Dumnezeu a creat timpul ca a patra dimensune spatiala atunci interventia lui a avut deja loc la creatie. Altfel il fac pe Dumnezeu prizonier in timp. De la Luther citire: "Te intreb, prietene Erasmus, Dumnezeu stie in neputinta sau poate in nestiinta"?
Sa inteleg ca omul poate sa faca ceva ce Dumnezeu nu poate? (de pilda sa-si desfasoare existenta in timp)... Si totusi ce altceva e intruparea lui Isus Hristos decat o intrare a lui Dumnezeu in timp? Asta inseamna ca chiar daca existenta lui Dumnezeu e una atemporala, "oricand" poate sa interfereze cu lucrurile create de El. Sau poate nu... De ce n-ar fi INTRUPAREA si CRUCEA lucruri petrecute in "secunda" creatiei?... E timpul si natura lui un ceva ce poate fi investigat cu mijloace stiintifice sau ramane doar o notiune filozofica?...
Natura lui Dumnezeu nu poate fin investigata stiintific, insa... sa nu uitam ca fizica a intrat in domeniul ontologiei de un secol. Asa ca orice discutie despre cum intervine Dumnezeu in timp nu poate ocolii implicatiile ontologice ale fizicii moderne. Timpul nu este ceea ce ni se pare noua. Teologic, asi spune ca timpul este mediul prin care se reveleaza Dumnezeu. Lucrul acesta l-a inteles Hegel cu privire la istoria umana si popa Theillard cu privire la evolutia universului. Si, da, Isus inseamna intrarea lui Dumnezeu in timp si mi se pare ca acesta este si mesajul Genezei, mai ales cu privirea la Shabbath, care nu este un substantiv ci un verb. Dumnezeu nu s-a "odihnit" ci a intrat in istoria umana.
Placuta revederea de fiecare data.O parere va rog despre :Lucifer invoked at the vatican you tube.Nu pare fake.Va multumesc
Cum comentati experientele supranaturale in mod special ale crestinilor? Multumesc
Sunt doua clase. In primul rand, majoritatea cu imaginatie fertila sau chiar patologica despre care nu merita sa vorbim. Apoi sunt cei care vad intr-o anumita inlantuire de evenimente in viata lor o interventie divina sau un grand design desi nu exista nimic care sa poata fi numit supranatural. Le poti numi coincidente norocoase dar cineva isi examineaza viata si vede mai mult.
Plecand de la a doua interpretare, intrebarea este cum intervine Dumnezeu in cursul evenimentelor. In opinia mea, este efectul fluturelui. In teoria haosului exista principiul ca o modificare infima intr-o singura variabila intr-un sistem ultra-complex se amplifica exponential in evolutia sistemului si duce la rezultate impredictibile pentru tot sistemul. Un fluture bate din aripi in Brazilia si rezultatul este un uragan in Japonia.
Daca Dumnezeu intervine in acest mod inseamna ca niciodata nu poti identifica amprenta LUi in "miracole" ci ramane doar interpretarea credintei. Insemana de asemenea ca Dumnezeu a alterat pozitia unei particule la big-bang si rezultatul este ca masina care era sa te loveasca a virat in ultima nano-secunda si ai scapat. Asi aduce ca argument teologic Rom 8, 28. Insa, asa cum am spus, cei care povestesc mereu minuni sunt de tipul "basme lumesti si babesti".
Probabil Dumnezeu are mult spirit ludic, de vreme ce alege sa intervina in ajutorul omului in cel mai complicat mod cu putinta, de teama sa nu-si lase amprente pe undeva. Pastrand proportiile, e ca si cum as construi un domino din miliarde de piese, si apoi sa astept ore sau zile pana cand ultima piesa isi face treaba. Si asta doar ca sa pun un varf de sare pe felia de paine cu unt... Oricat de distractiv ar fi, parca nu ai atata rabdare cand ti-e foame... Si mai e ceva. Daca evolutia vietii e rezultatul unui joc al hazardului, cum ar putea Dumnezeu sa intervina in acest joc?... Caci oricat de mica ar fi interventia Lui, (sa zicem la nivelul big-bangului), prin asta ori ar anula hazardul, si asta ar insemna sa crezi in evolutionismul-deist, ori ar deveni parte din hazard,... lucru cu care probabil nu poti fi de acord caci "Dumnezeu nu joaca zaruri"...
Daca DNZ atunci sa punem problema einsteinian. Nu exista timp ci spatiu-timp. Evenimentul din secunda urmatoare exista deja in orizontul de evenimente la o secunda lumina. Pe masura ce orizontul de evenimente se largeste vedem ceea ce exista deja pentru cineva care priveste din alta dimensiune. Daca Dumnezeu a creat timpul ca a patra dimensune spatiala atunci interventia lui a avut deja loc la creatie. Altfel il fac pe Dumnezeu prizonier in timp.
De la Luther citire: "Te intreb, prietene Erasmus, Dumnezeu stie in neputinta sau poate in nestiinta"?
Sa inteleg ca omul poate sa faca ceva ce Dumnezeu nu poate? (de pilda sa-si desfasoare existenta in timp)... Si totusi ce altceva e intruparea lui Isus Hristos decat o intrare a lui Dumnezeu in timp? Asta inseamna ca chiar daca existenta lui Dumnezeu e una atemporala, "oricand" poate sa interfereze cu lucrurile create de El.
Sau poate nu... De ce n-ar fi INTRUPAREA si CRUCEA lucruri petrecute in "secunda" creatiei?...
E timpul si natura lui un ceva ce poate fi investigat cu mijloace stiintifice sau ramane doar o notiune filozofica?...
Natura lui Dumnezeu nu poate fin investigata stiintific, insa... sa nu uitam ca fizica a intrat in domeniul ontologiei de un secol. Asa ca orice discutie despre cum intervine Dumnezeu in timp nu poate ocolii implicatiile ontologice ale fizicii moderne. Timpul nu este ceea ce ni se pare noua.
Teologic, asi spune ca timpul este mediul prin care se reveleaza Dumnezeu. Lucrul acesta l-a inteles Hegel cu privire la istoria umana si popa Theillard cu privire la evolutia universului. Si, da, Isus inseamna intrarea lui Dumnezeu in timp si mi se pare ca acesta este si mesajul Genezei, mai ales cu privirea la Shabbath, care nu este un substantiv ci un verb. Dumnezeu nu s-a "odihnit" ci a intrat in istoria umana.