ULTIMA INTREBARE - ISAAC ASIMOV

Sdílet
Vložit
  • čas přidán 12. 09. 2024
  • Această povestire - una dintre favoritele lui Asimov] - are legături cu seria Multivac și a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1956 al revistei Science Fiction Quarterly și reeditată în antologia de față, The Best of Isaac Asimov (1973), Robot Dreams (1986), Opus 100 și Isaac Asimov: The Complete Stories
    Isaac Asimov a fost un scriitor american, evreu născut în Rusia, biochimist, autor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al genului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke.
    ''Materia şi energia se sfârşiseră, iar o dată cu ele spaţiul şi timpul. Chiar şi AC exista numai
    pentru acea ultimă întrebare, la care nu găsise încă răspuns, din clipa când, cu zece trilioane de
    ani în urmă, un tehnician pe jumătate beat o adresase unui calculator care, prin comparaţie cu
    AC, se găsea cu mult mai departe decât fusese omul faţă de Om.
    Răspunsese la toate celelalte întrebări, dar până nu găsea răspuns şi la această ultimă
    întrebare, AC nu-şi putea elibera conştiinţa. Strânsese toate datele ce puteau fi strânse. Nu mai
    exista nimic care să fie adunat.
    Însă datele colectate trebuiau acum corelate şi combinate în toate relaţiile posibile.
    În acest scop, fu cheltuit un timp atemporal.
    lar AC află cum anume putea să inverseze direcţia entropiei.
    Nu exista însă nici un om căruia AC să-i ofere răspunsul la ultima întrebare. Aspectul
    respectiv era lipsit de importanţă. Se demonstrase că răspunsul avea să rezolve şi problema
    aceasta.
    Vreme de alt timp atemporal, AC se gândi care ar fi fost modalitatea optimă de acţiune. Cu
    atenţie, organiză programul.
    Conştiinţa lui AC cuprinse tot ceea ce fusese cândva un Univers şi reflectă la ceea ce acum
    era Haos. Trebuia să acţioneze pas cu pas.
    Şi AC spuse: "SĂ FIE LUMINĂ!"
    Şi se făcu lumină...
    END''

Komentáře • 5