Mihai Eminescu Sara pe deal

Sdílet
Vložit
  • čas přidán 9. 09. 2024
  • Sara pe deal buciumul sună cu jale,
    Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
    Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
    Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
    Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
    Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
    Stelele nasc umezi pe bolta senină,
    Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.
    Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
    Streşine vechi casele-n lună ridică,
    Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
    Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.
    Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
    Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
    Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
    Sufletul meu arde-n iubire ca para.
    Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
    Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
    Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
    Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.
    Ne-om răzima capetele-unul de altul
    Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
    Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată,
    Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

Komentáře • 24