Ce a avut curajul sa scrie Adrian Paunescu in acele vremuri, iti ingheța sangele in vene. Dar el a avut curajul sa scrie. Am citit poezie scrisa de Adrian Paunescu si publicata in acele vremuri si nu mi-a venit sa cred ca asa ceva a trecut de cenzura.
Pentru poet - despre poetul național Adrian Păunescu de Florin Fînaru poezie dedicată lui Neica Nimeni care l-a numit poet mediocru pe Adrian Păunescu Cu chipul lui de stîncă el încă ne privește Și piatra lui e vie și nu mai are timp Și-l luminează umbra ce tot mai mare crește, Iar neamul îl primește ca Zeus din Olimp. Nu omul este mare, ci geniul poeziei Ce-a respirat o viață în trup de muritor, Atotputernic, tandru, stăpân al veșniciei Murind în suferință și renăscând în dor. Nu arunca cu pietre în Sfinxul care doarme Pe culmi de Burebista, pe pernă de Carpați, Căci sunt neputincioase minusculele arme, Ești mic pe lângă ținta în care vrei să bați! Ești mic și totuși ura îți este mult prea mare, Deși tu ai o vârstă, n-ai înțeles nimic... El va-nfrunta prin veacuri urgia viitoare, Istoria curgândă degeaba îți explic... Sunt pui pe lângă tine, dar mintea-mi este trează Și știu să simt prea bine pe cine m-a iubit, Dar ție îți lipsește această sfântă bază Și-ai refuzat biletul de drum spre infinit! El vine de departe îngenunchindu-și slava, S-a închinat la glie, la sufletul străbun Prin strâmta poart-a vremii prea revărsându-și lava Vulcanul de iubire, degeaba ție-ți spun... La cumpăna de ape lui i-a fost scris să crească Să macine contrarii ca liber prizonier Crepusculara zonă a vieții s-o hrănească, Liant de zbucium sacru între pământ și cer ! Tu-i vezi păcate multe, îl vezi fără valoare, Dar geniul este mare, nu omul cel pierdut Ce pleacă și rămâne cu lumea trecătoare Pierdut în echilibrul divin și absolut.
Nu sant nici pe departe un fan al lui Mircea Badea [neapreciindu-i nici stilul ironico-flegmatic si prea des si de multe ori nejustificat de trivial si de obraznic, si nici simpatiile politice pe care , probabil le imbratiseaza mai putin din convingere si mai mult din interes ] ,dar trebuie sa recunosc ca felul cum a abordat si comentat tristul eveniment al disparitiei lui Paunescu dar ,mai presus de asta , trairile interioare pe care le-a resimtit cu aceasta ocazie , m-au miscat si impresionat profund [ mai ales prin recitarea la o innalta vibratie a poeziei de final ,< soferul si sotia lui > pentru care merita toate laudele ] creandu-mi o emotie cum rar m-i s-a mai intamplat sa resimt . Ceea ce mi se pare important este ca , cu aceasta ocazie si-a descoperit si ne-a descoperit o latura a personalitatii sale de o frumusete si o sensibilitate cum rar mi-a fost dat sa intalnesc la cineva . In speranta ca posed totusi [ cel putin asa sper ! ] un creier mai mare decat a unei rame , FELICITARI , MIrcea Badea pentru senzatia pe care ne-ai transmis-o si succes in continuare cu emisiuni de acelasi calibru care te prind foarte bine .
Excepțional, Mircea Badea! Poate cea mai relevantă emisiune despre adevăratul Mircea Badea... Nu, nu ești deloc un om din mulțime, ci, deși nu pari, ești modest!!!! Chiar ești modest!!! Doar că trebuie să fii citit printre rânduri... Oooooooo!!!!!!!!!!! Păi dacă mulțimea ...română ar fi ca tine: curajoasă, inteligentă, ludică (atunci când e cazul), simțitoare a valorii acolo unde valoarea într-adevăr există... Eheheeeeiii, altă făină s-ar măcina la moară (în România asta a noastră), vorba unui ilustru într-o capodoperă.
Ce a avut curajul sa scrie Adrian Paunescu in acele vremuri, iti ingheța sangele in vene.
Dar el a avut curajul sa scrie.
Am citit poezie scrisa de Adrian Paunescu si publicata in acele vremuri si nu mi-a venit sa cred ca asa ceva a trecut de cenzura.
Pentru poet - despre poetul național Adrian Păunescu
de Florin Fînaru
poezie dedicată lui Neica Nimeni
care l-a numit poet mediocru
pe Adrian Păunescu
Cu chipul lui de stîncă el încă ne privește
Și piatra lui e vie și nu mai are timp
Și-l luminează umbra ce tot mai mare crește,
Iar neamul îl primește ca Zeus din Olimp.
Nu omul este mare, ci geniul poeziei
Ce-a respirat o viață în trup de muritor,
Atotputernic, tandru, stăpân al veșniciei
Murind în suferință și renăscând în dor.
Nu arunca cu pietre în Sfinxul care doarme
Pe culmi de Burebista, pe pernă de Carpați,
Căci sunt neputincioase minusculele arme,
Ești mic pe lângă ținta în care vrei să bați!
Ești mic și totuși ura îți este mult prea mare,
Deși tu ai o vârstă, n-ai înțeles nimic...
El va-nfrunta prin veacuri urgia viitoare,
Istoria curgândă degeaba îți explic...
Sunt pui pe lângă tine, dar mintea-mi este trează
Și știu să simt prea bine pe cine m-a iubit,
Dar ție îți lipsește această sfântă bază
Și-ai refuzat biletul de drum spre infinit!
El vine de departe îngenunchindu-și slava,
S-a închinat la glie, la sufletul străbun
Prin strâmta poart-a vremii prea revărsându-și lava
Vulcanul de iubire, degeaba ție-ți spun...
La cumpăna de ape lui i-a fost scris să crească
Să macine contrarii ca liber prizonier
Crepusculara zonă a vieții s-o hrănească,
Liant de zbucium sacru între pământ și cer !
Tu-i vezi păcate multe, îl vezi fără valoare,
Dar geniul este mare, nu omul cel pierdut
Ce pleacă și rămâne cu lumea trecătoare
Pierdut în echilibrul divin și absolut.
Nu sant nici pe departe un fan al lui Mircea Badea [neapreciindu-i nici stilul ironico-flegmatic si prea des si de multe ori nejustificat de trivial si de obraznic, si nici simpatiile politice pe care , probabil le imbratiseaza mai putin din convingere si mai mult din interes ] ,dar trebuie sa recunosc ca felul cum a abordat si comentat tristul eveniment al disparitiei lui Paunescu dar ,mai presus de asta , trairile interioare pe care le-a resimtit cu aceasta ocazie , m-au miscat si impresionat profund [ mai ales prin recitarea la o innalta vibratie a poeziei de final ,< soferul si sotia lui > pentru care merita toate laudele ] creandu-mi o emotie cum rar m-i s-a mai intamplat sa resimt . Ceea ce mi se pare important este ca , cu aceasta ocazie si-a descoperit si ne-a descoperit o latura a personalitatii sale de o frumusete si o sensibilitate cum rar mi-a fost dat sa intalnesc la cineva . In speranta ca posed totusi [ cel putin asa sper ! ] un creier mai mare decat a unei rame , FELICITARI , MIrcea Badea pentru senzatia pe care ne-ai transmis-o si succes in continuare cu emisiuni de acelasi calibru care te prind foarte bine .
Excepțional, Mircea Badea! Poate cea mai relevantă emisiune despre adevăratul Mircea Badea... Nu, nu ești deloc un om din mulțime, ci, deși nu pari, ești modest!!!! Chiar ești modest!!! Doar că trebuie să fii citit printre rânduri... Oooooooo!!!!!!!!!!! Păi dacă mulțimea ...română ar fi ca tine: curajoasă, inteligentă, ludică (atunci când e cazul), simțitoare a valorii acolo unde valoarea într-adevăr există... Eheheeeeiii, altă făină s-ar măcina la moară (în România asta a noastră), vorba unui ilustru într-o capodoperă.
Badea e sigura ta aparitie unde nu-mi vine sa te injur... In opinia mea ti-ai vandut sufletul diavolului. Mda, macar acum poti fi serios.
Versurile de Rilke, amintite de dl Popescu, au fost recitate de poet la finalul emisiunii domnului Tucă...
D-le Badea, trebuia sa alegeti un subiect mai usor, potrivit conditiei dvs. intelectuale!
30:30
BRAVOOO M .Sănătate.
:)
Acest jurnalist trebuia să facă emisiuni la circul de stat. Mulțumesc la ajutor
Bravo,Mircea!
Da, bine spus ,,bravo"! Stiti la ce se spune bravo?