Taine | Poezie scrisă și recitată de Costache Ioanid

Taine
Costache Ioanid
Înregistrare veche
O, Tată, ce eşti Tu? Cum eşti? Şi unde?
Din stânci în stânci, ca Moise pe Horeb,
încerc să urc prin ceaţa ce Te-ascunde.
Şi am atâtea, Doamne, să Te-ntreb.
Eşti Tu cuprins în vreme şi în spaţiu,
când Tu cuprinzi în Tine Însuţi tot?
Pot eu întinde către Tine braţul?
Vai, iartă-mi îndrăzneala şi nesaţul.
Vreau să-nţeleg atâtea... şi nu pot.
O, Tată, ce eşti Tu? O conştiinţă
a unei insondabile puteri?
Trăieşti ca mine? Eşti şi Tu fiinţă
cu bucurii, cu dor, cu suferinţă?
Sau eşti mai sus de gând şi de dureri?...
Spre focul din pustiu privea profetul
şi se simţea atâta de mărunt.
Dar când a vrut să-Ţi poată şti secretul,
Tu i-ai răspuns: "EU SUNT ACEL CE SUNT".
Tu eşti! Deci numai Tu şi nimeni altul!
Căci toate sunt ţesute din nimic.
Simboluri sunt şi carnea şi bazaltul.
Dar ce eşti Tu, Supremul, Preaînaltul,
spre care-atât de trudnic mă ridic?
Tu ai creat şi crini, şi orhidee,
şi cerul cu ciudatele-i caleşti,
şi chipul de copil şi de femeie,
şi geniul ce sclipeşte în idee.
Dar Tu, Făuritorul, Tu cum eşti?...
M-ai tors din nevăzute molecule.
Şi poate că, în carnea mea de om,
sunt mii de căi lactee minuscule,
un univers în fiece atom.
Poate pământul nostru totodată
e-o parte dintr-un fir de praf gigant.
Şi-n pulberea ce mi s-a pus e gheată
sunt galaxii aduse din neant...
Zidar fără mistrie, fără drişcă,
Tu chemi din vid, din nesfârşitul NU.
Învârţi în cer morişcă în morişcă!...
Pe toate-odată forţa Ta le mişcă!
O, Tată, mă cutremur. Ce eşti Tu?
Cum ai ascuns sămânţa în sămânţă?
Un sâmbure e-un chivot. Şi în el,
alt chivot poartă altu-ascuns la fel.
Şi toate cer de mii de ani fiinţă.
Dar sufleul? Dar duhul? Ce torente!
Ce taine-avem în noi şi nu le ştim!
Suntem neexplorate continente!
În lut nu sunt vibrări de sentimente.
Tu ce-ai ascuns în noi?... căci Te iubim...
…………………………………………………………………
Din stânci în stânci cu teamă, cu suspine
străbat prin nori ca Moise pe Horeb
Ascult, şi bâjbâi, mă avânt spre Tine
Şi am atâtea Doamne să Te-ntreb
Dar iată, văd prin nori o zi de Paşte.
Şi văd un Om cu chip scânteietor
În El e tot ce noi putem cunoaşte
În veacu-acesta despre Creator
Îl văd lângă mormântul din grădină
şi îngeri albi în jurul Lui s-au strâns
Tresare Magdalena în lumină
"Rabuni!" strigă inima ei plină
"Rabuni!" strigă glasul ei în plâns.
O văd cum cade în genunchi pe stâncă
Prin ceaţa cu lumini de curcubeu
"O, nu m-atinge Miriam, căci încă
n-am fost acolo sus la Tatăl meu"
ci du-te-acum la fraţii Mei, aleargă
din partea Mea cu grabă să le spui
că azi cu inima nespus de largă,
în înălţimi la Dumnezu mă sui.."
La Dumnezeu? Dar cum? Faţă-n faţă?...
În care sanctuar de negândit?
O, ce-ntrebări, tot sufletu-mi îngheaţă!
Pe când Isus dispare brusc din ceaţă,
spre Tatăl, cu viteza infinit...
Şi, iată, plec şi eu. Şi văd cu gândul
planete cu inele în culori...
Zbor printre mii de sateliţi de-a rândul
şi râd de străjile de meteori
Apoi trecând prin marile spirale
Zăresc în înălţime şi-n genuni
Coloane de armate siderale
Văd nori de albe flamuri triumfale
Şi văd comete strânse în cununi..
Deodată, o Lumină care cântă
un Răsărit de calde simfonii
se-arată peste zarea spumegândă.
De adorare şi de bucurii
Din toate rotitoarele planete
vin heruvimi cu chip de albă stea
vin slujitori purtând pe frunţi pecete
se-nalţă-n cosmos şiruri de trompete
şi strigă ceru-ntreg: "Baruch Haba"
Un tron de foc din miezul de mistere
domină peste clipă, peste gând
Dar cine-naintează spre putere?
Se-opreşte infinitul în tăcere
Şi-un glas duios se-aude murmurând:
"Părinte Sfânt, am isprăvit lucrarea...
Am biruit prin Tine pe Cel Rău,
am câştigat pentru pământ iertarea.
Primeşte-Mă acum, la pieptul Tău..."
"O, Fiu născut, cu nimeni altu-asemeni,
Yeşua!... sunt atât de fericit!
În Tine-am fost când, printre spini şi cremeni,
cu lacrimi sfinte alergai să semeni,
în Tine tot Calvarul l-am suit!
Acum e-al Tău pământul! Ia şi-mparte!
Domneşte peste neamul omenesc
cu cheile de viaţă şi de moarte!
Mai mult, priveşte împrejur, departe!
Tot cerul, Fiul Meu, Îţi dăruiesc!
Discipolilor le-ai promis ca plată
Cetăţi în lume şi comori în rai
fii bucuros, o, Fiul Meu, căci iată,
Tu poţi acum luceferi să le dai!"
*
Jos pe pământ în casa cu zăvoare
stau ucenicii palizi de fior,
Dar o Lumină între ei răsare.
"Shalom Lachem" e El...e Domnu lor..
Deplină să vă fie bucuria
EU SUNT! Cel răstignit! Cel din mormânt!
Oricine crede, are veşnicia
Căci mi s-a dat puterea şi domnia,
În ceru-ntreg şi pe pământu-ntreg"
O Tată, ce frumos e Adevărul,
căci numai veşnicia e de-ajuns
ca să putem cunoaşte tot misterul
pe Tine şi pe Fiul Tău şi cerul
şi să aflăm la toate un răspuns.
Din stânci în stânci, prin ceaţa de suspine
cobor de pe Horeb cu suflet plin;
cu tablele nădejdilor în mine.
Şi-ngenunchind, Îţi mulţumesc. Amin.