Ce probleme ai întâmpinat în procesul creativ? Care-i raportul potrivit în "improvizare vs planificare"? 0:00 - firea mea perfecționistă 2:14 - există un moment potrivit de a crea? 3:19 - plănuire vs improvizare 6:19 - nevoia de a ieși din capul tău 9:45 - imaginația vs realitatea 11:14 - cum văd eu creația 12:48 - farmecul imperfecțiunii 14:35 - despre rolul vulnerabilității 17:29 - misterul la mijlocul creației 19:16 - experiența mea creând muzică 20:38 - percepția creatorului vs percepția audienței 22:25 - Mr.Nobody și alegerile care nu au fost trăite 23:22 - trebuie să fii gata să-ți ucizi arta 25:04 - acțiunea precede inspirația 28:14 - toți oamenii creativi au dubii
Superb spus, ma regasesc in toate “angoasele” existentiale, de pe celalalt mal, vecin. Totul. Inclusiv muzica la final, de efect, romantic si profund . Sa rimeze cu contentul: Keep going, we Enjoy it 😊
Cât de bun , blajin , magic , creativ erai acum un an , vorbeai cu noi sfătos și grijuliu ca un părinte , mai dădeai și sfaturi și inimi , acum ești un altfel de gânditor , către sinele tau divin interior , unde e prietenul meu , nostru ?Ai dreptate , nu facem destulă mișcare fizică , activitatea cerebrala suferă și ea
Perfecționismul ma împiedica sa finisez multe proiecte deja începute, tot el e și unul din demonii care ma bântuie și îmi provoacă dureri de cap, din păcate in tot ce fac ma lovesc de el, sunt veșnic nemulțumita.Încă am mult de lucrat cu mine la asta insa am încredere ca voi reuși in cele din urmă sa îl atenuez măcar. Frumos content și frumoase încheieri realizezi aici Andrei, Felicitari și Multumesc 🌺
Před 3 lety+2
If it makes it better - eu tot sunt mereu nemulțumit de ceva, chiar și atunci când sunt complet mulțumit de ce am făcut, senzația trece și găsesc momente unde aș putea fi făcut mai bine.
Am primit o doză enormă de inspirație creativă! Și m-am regăsit enorm în foarte multe lucruri despre care ai vorbit. Mulțumesc pentru content de calitate!
Am ascultat si privit acest clip de 2 ori înainte sa scriu aceste gânduri. Acuratețea cu care descrii tu procesul cretiv este incredibila si ma regasesc in proporție de 97%. Desigur, ma ajuta cumva si faptul ca discuți despre un domeniu in care activez si ai pronunțat exact cuvintele pe care eu le gandeam in timp ce vorbeai. A fost destul de straniu ascultându te cum imi rostești gândurile pe alocuri. Sunt editor video si da, problemele de care te lovești cand editezi clipurile nu sunt doar ale tale. Ma regăsesc deseori în momente de procrastination in care cred ca, dacă amân momentul efectiv al începutului de edit, cred că încerc să găsesc cea mai bună forma pe care o poate lua clipul. Ma mint si nu prea. Am tendința sa ma dedic atat de mult unui proiect încât sa ma gadesc la forma pe care ar putea sa o ia in timp ce fac alte lucruri. Ma ajuta orice alta forma de arta pe care o consum chiar daca nu are legatura cu filmul pe care trebuie sa il editez pentru ca pot gasi răspunsuri in orice, exact cum mai spus tu. Anxietatea si vulnerabilitatea pe care o simti cand te lupți cu ceva nou, cu ceva creativ, eu o numesc,,iesirea din aria de comfort"si imi provoaca deseori dureri fizice, senzații de rau, frustrare( cand trec prin ele înseamă ca sunt pe un drum bun) Martin Scosese a zis ca :a creea un film implica durere fizica la modul propriu. Probabil privește actul creației ca pe o naștere a unui copil. Ai spus ca atunci cand iei o decizie le omori implicit pe celelalte. Asa este! Pentru mine aceste decizii sunt cele care ma seacă. De unde știu ca omor ideea cea mai prosta si că ce am ales este potrivit. Eu nu sunt capabilă sa aleg ce șampon sa folosesc dară care este cel mai bun mod de a construi un clip, sa decid care sunt leit motivele care vor evidenția povestea si personajele si așa mai departe. Cumva ma aflu la granița dintre un sculptor si un om care decupează imagini din diferite ziare si le lipește pe o coala de hârtie încercând sa creeze o poveste. Este mai dificil decat pare. Trebuie sa renunți la imagini frumoase dar inutile pentru ca nu ajuta naratiunea filmului dar trebuie sa creez un concept pentru film din cadrele pe care le am. Sfârșitul creației este eliberator si foarte bine ai punctat ca iti este lehamite de proiect dupa ce il predai ca produs bine închegat, de sine stătător. Acum nu mai e al tau, e al lumii. Dupa ceva timp (cat mai lung cu putință) poti reviziona creatia si probabil nu va fi asa rea. Eu, dupa ce o termin, efectiv o urăsc si o iubesc in acelasi timp. Crima adevărată incepe cand vin corecțiile si trebuie sa imi cioprârțesc creatia : scoate un cadru, lucreaza la sound design, etc. Am senzatia ca trebuie sa nasc un alt copil care seamana cu al meu dar e.... sa zicem... făcut cu altcineva 😊. Eu calculez si justific fiecare alăturare de cadru, sunet, ritm, etc. Pot justifica orice in structura clipului, pot explica de ce am luat anumite decizii iar o schimbare de cadru, care poate parea minora, este foarte probabil sa imi dărâme conceptul ( nu din temelii dar nu va fii asa cum l am gândit). Școala de film te invata din primul an ca ordinea cadrelor contează. Deci, în încheiere, ai dreptate! Asa frumos si dificil este procesul creației.
Před 3 lety+3
"Martin Scosese a zis ca :a creea un film implica durere fizica la modul propriu. Probabil privește actul creației ca pe o naștere a unui copil." - wow, ce frumos spus... și în unele cazuri e adevărat, uneori anxietatea și frustrarea în timpul creației îmi provoacă durere fizică (cu nașterea unui copil totuși e o hiperbolă).
Před 3 lety+2
"Am tendința sa ma dedic atat de mult unui proiect încât sa ma gadesc la forma pe care ar putea sa o ia in timp ce fac alte lucruri. Ma ajuta orice alta forma de arta pe care o consum chiar daca nu are legatura cu filmul pe care trebuie sa il editez pentru ca pot gasi răspunsuri in orice, exact cum mai spus tu." - Exact, eu adesea amân conștient pentru a mă mai gândi la o idee, pentru a o clădi în ceva mai palpabil...dar dificultatea apare atunci când e o simplă formă de auto-înșelăciune și procrastinare... e greu să știu când e una și când e alta. Adică, e greu să știu când sunt justificat în a procrastina și când exagerez. Totuși în ultimii ani am devenit mult mai blând cu mine însumi, sunt mai iertător atunci când procrastinez, uneori se răscumpără și fac ceva mai bun, dedicând mai mult timp planificării.
Před 3 lety+2
"Cumva ma aflu la granița dintre un sculptor si un om care decupează imagini din diferite ziare si le lipește pe o coala de hârtie încercând sa creeze o poveste. Este mai dificil decat pare. Trebuie sa renunți la imagini frumoase dar inutile pentru ca nu ajuta naratiunea filmului dar trebuie sa creez un concept pentru film din cadrele pe care le am." - Ce bine ai spus-o! Nici n-am ce adăuga, mi-e cunoscută senzația...
Před 3 lety+3
"Acum nu mai e al tau, e al lumii. Dupa ceva timp (cat mai lung cu putință) poti reviziona creatia si probabil nu va fi asa rea. Eu, dupa ce o termin, efectiv o urăsc si o iubesc in acelasi timp." - I know, right? It's a love-hate relationship😆 "Crima adevărată incepe cand vin corecțiile si trebuie sa imi cioprârțesc creatia : scoate un cadru, lucreaza la sound design, etc. Am senzatia ca trebuie sa nasc un alt copil care seamana cu al meu dar e.... sa zicem... făcut cu altcineva 😊" - Damn 😂
Perfectionismul pentru mine este o problema de mult timp, iar lucrul asta ma aduce la procrastinare. In cazul meu, vreau sa scriu sa creez ceva si simt ca am o idee buna si la fel ca tine imi ridic standardele si incep si-mi pun tot feluri de intrebari ce ma impiedica sa mai fac ceva. Chiar daca la inceput consider ca uite chiar am o idee buna la putin timp dupa consider ca tot ce am gandit este o banalitate, indiferent de cat de complex ajunge ce gandesc. Cel mai probabil asta e si de la standardele pe care mi le ridic incontinuu. Si cum parea ca nu e de ajuns incep sa ma intreb care e rostul in ce a ce fac, prezint ceva diferit cu adevarat macar putin. In prezent ma confrunt cu faptul asta si imi dau speranta sa fac ceva dar dupa ajung sa nu fac nimic :)). Sper sa pot s-o fac la un moment dat. Vin cu un edit pentru a mai adauga anumite detalii. Sa stii ca ai dreptate cand spuneai ca ai nevoie de mai mult contact cu alte persoanele sau locuri, chiar e foarte deranjat ca mai tot timpul il petrec singur inchis in mintea mea si gandindu-ma. Un ultim lucru si de asta ma lovesc cel mai des, ca am nevoie sa stiu mai multe ca inca nu pot incepe.
Před 3 lety+2
Referitor la conștientizarea propriei banalități ai atins ceva tare exact, eu simt asta des - că-s banal -, dar paradoxal, adesea din idei banale ies cele mai bune creații în experiența mea, depinde unde o duci și cum o prezinți. Banalitatea are o putere ascunsă - universalitatea - dar trebuie să-ți pui amprenta proprie. Deci ajung să-ți dau un sfat: nu te opri la acest sentiment al banalității, încercând să faci din banal ceva original îți vei dezvolta mușchiul creativ și vei afla o nuanță nouă din acea "banalitate" inițială.
Před 3 lety+1
Iar dacă te simți singuratic, alătură-te chatului nostru: t.me/podcastmeditatii ...ne-am strâns vreo 60 de oameni, mai avem discuțiii fel de fel 😃
M-am conectat foarte puternic cu citatul “as long as you don’t choose, everything is possible”, m-am gandit ca ar fi perfect ca prim tatuaj. Dar atunci ce s-ar intampla cu celelalte idei de prime tatuaje? Si am renuntat la idee. Multumim ca tu alegi, alegi foarte bine. love your work! 🙏🙏
Před 3 lety+1
Dacă n-ai făcut-o deja, îți recomand totuși să privești filmul Mr.Nobody, vei înțelege și mai bine ideea.
Andrei, liniștit poți să pui muzica ta (care o făceai în trecut) pe fundalul videourilor tale. Părerea mea... Mi-a venit inspirația de la tine:)
Před 3 lety+2
Sunt doar câteva piese care-mi plac cu adevărat din care le-am înscris, mă voi gândi care au sens să le introduc..de fapt intro-ul din seria veche de podcast e creată de mine :D
Acelea nu-s magnolii, probabil ciresi 😁 dar referitor la video, eu simt aceeasi chestie. Tu stii cu ce ma ocup, cu brandul meu si etc. Si am planuri pe care nicidecum nu le pot incepe, deoarece mereu inventez ca mai am nevoie de ceva, si iata atunci va fi perfect... da, chiar stiu despre ce vorbesti, cu exactitate. Poate ar trebui doar sa incep. Multumesc! 🙏🏻
. ''Tragedia omului: a fi condamnat să aibă un sentiment permanent de insatisfacție... Trecutul - fantezie, prezentul - orbire, viitorul - delir.'' (AVE)❤💯👀
Poate nu e la tema comentariul, dar e perfecta schimbarea aceatsa, cand limba romana (graiul moldvenilor), se curata de rusisme, si totodata, se incepe englezarea ei, (un fel de, moldovenism: "i-a uite bai si cuvinte cunosc eu") Si e cam coibila constientizarea asta, ca globalizarea ne digera si n-avem nici-o originalitate, statalitate de neam, cultura, grai. Evident, e o utopie sa pui alaturi (moldovan si originalitate), dar, in loc de-a fi artistic si creativ, de a nu-ti fi rusine sa-ti evidentiezi originile, , facem "arta" mass-market, standartizat. Mario Vargas Llosa in "Civilizatia spectacolului", dadu-se explicatie la fenomenul de astazi numit arta, artisti, creatie si consumatorul artei. Recomand de citit, adevarul dureros.
Ma confrunt exact cu aceeasi situatie, dar eu am o alta explicatie. Tot lucrez la idee pentru ca stiu ca poate iesi mai bine, si perioada asta de reasearching, dezvoltare concept, script, casting samd e un fel de cerc vicios. Mereu te intorci la toate etapele pentru a mai adauga cate ceva, a modifica cate ceva si ai impresia ca nu e gata /nu esti gata. P.S. Lucrez la un documentar despre frici.
Před 3 lety+1
Sunt curios de documentar, când simți că este ceva, share it :)
Improvizatia si planificarea creativitatii este deja intemeiata stiintific, psihologic, gandirea divergenta si gandirea convergenta. Gandirea divergenta este cheia ;))
Cat de frumos spus “ sa fii gata sa-ti ucizi arta ta “, sublim. Eu cred ca cei despre care spui ca asteapta”inspiratia”, asteapta mai curand expiratia, inspiratia e intrinseca, literalmente vorbind :)) in sensul ca tragi aer in piept si treci la creat, daca expiri, stai in repaus si deci procrastinezi. Deci eu as spune ca inspir, expir, respir. Daca ma intreaba cineva ce fac, asa zilnic, pe strada, vreun cunoscut, ii zic ca respir. :))
Mergând pe strada și filmând calm și liniștit cum ați procedat dumneavoastră e bine, dar unii merg și gifuie vorbesc in același timp eu nu pot sa ma uit.
@ Vedeam că la sfîrșit se epuiza. Aldea Filthy Frank, un alt personaj, a terminat cu glumele și s-a reprofilat în muzică. Îți doresc să ai succese în noile începuturi, pardon de banalism.
Ce probleme ai întâmpinat în procesul creativ? Care-i raportul potrivit în "improvizare vs planificare"?
0:00 - firea mea perfecționistă
2:14 - există un moment potrivit de a crea?
3:19 - plănuire vs improvizare
6:19 - nevoia de a ieși din capul tău
9:45 - imaginația vs realitatea
11:14 - cum văd eu creația
12:48 - farmecul imperfecțiunii
14:35 - despre rolul vulnerabilității
17:29 - misterul la mijlocul creației
19:16 - experiența mea creând muzică
20:38 - percepția creatorului vs percepția audienței
22:25 - Mr.Nobody și alegerile care nu au fost trăite
23:22 - trebuie să fii gata să-ți ucizi arta
25:04 - acțiunea precede inspirația
28:14 - toți oamenii creativi au dubii
Superb spus, ma regasesc in toate “angoasele” existentiale, de pe celalalt mal, vecin. Totul. Inclusiv muzica la final, de efect, romantic si profund . Sa rimeze cu contentul: Keep going, we Enjoy it 😊
Credem că numai eu îs așa !!
Thanks for the good word😊
Mad respect Andrei, am realizat că îmi place să ascult pe cineva care își desfășoară gândurile într-un vlog. Very calming, keep it going!
Mulțumim pentru ce faci!
Respect pentru munca depusa!
Apropo, chiar arată foarte bine un discurs filmat mergând pe stradă. Levi Elekes face vlogurile la fel, mergând pe stradă. 😁
Am conștientizat multe lucruri. Mulțumesc, Andrei!
Cu plăcere, Tudor!
Foarte util si drept la țanc. Mulțumesc ❤
Cu plăcere, Liliana
Cât de bun , blajin , magic , creativ erai acum un an , vorbeai cu noi sfătos și grijuliu ca un părinte , mai dădeai și sfaturi și inimi , acum ești un altfel de gânditor , către sinele tau divin interior , unde e prietenul meu , nostru ?Ai dreptate , nu facem destulă mișcare fizică , activitatea cerebrala suferă și ea
Mulțumesc! Mi-ai răspuns la foarte multe întrebări! Mulțumesc pentru inspirație!
Mă bucur că ți-am fost util, Corina :)
fain de tot si util acest video-eseu! chiar multumesc...
Perfecționismul ma împiedica sa finisez multe proiecte deja începute, tot el e și unul din demonii care ma bântuie și îmi provoacă dureri de cap, din păcate in tot ce fac ma lovesc de el, sunt veșnic nemulțumita.Încă am mult de lucrat cu mine la asta insa am încredere ca voi reuși in cele din urmă sa îl atenuez măcar.
Frumos content și frumoase încheieri realizezi aici Andrei, Felicitari și Multumesc 🌺
If it makes it better - eu tot sunt mereu nemulțumit de ceva, chiar și atunci când sunt complet mulțumit de ce am făcut, senzația trece și găsesc momente unde aș putea fi făcut mai bine.
Tare bune meditații despre procesul creativ 🥰🙏🏻❤
Am dat like înainte de a începe pentru că știu deja că orice ai posta e foarte bun.
😁
Am primit o doză enormă de inspirație creativă! Și m-am regăsit enorm în foarte multe lucruri despre care ai vorbit. Mulțumesc pentru content de calitate!
Metameditatii 🤔
Bravo și felicitări pentru un “raw buffet” foarte interesant. Keep it up!
bine zis - Metameditații 🤯
Am ascultat si privit acest clip de 2 ori înainte sa scriu aceste gânduri. Acuratețea cu care descrii tu procesul cretiv este incredibila si ma regasesc in proporție de 97%. Desigur, ma ajuta cumva si faptul ca discuți despre un domeniu in care activez si ai pronunțat exact cuvintele pe care eu le gandeam in timp ce vorbeai. A fost destul de straniu ascultându te cum imi rostești gândurile pe alocuri.
Sunt editor video si da, problemele de care te lovești cand editezi clipurile nu sunt doar ale tale. Ma regăsesc deseori în momente de procrastination in care cred ca, dacă amân momentul efectiv al începutului de edit, cred că încerc să găsesc cea mai bună forma pe care o poate lua clipul. Ma mint si nu prea. Am tendința sa ma dedic atat de mult unui proiect încât sa ma gadesc la forma pe care ar putea sa o ia in timp ce fac alte lucruri. Ma ajuta orice alta forma de arta pe care o consum chiar daca nu are legatura cu filmul pe care trebuie sa il editez pentru ca pot gasi răspunsuri in orice, exact cum mai spus tu. Anxietatea si vulnerabilitatea pe care o simti cand te lupți cu ceva nou, cu ceva creativ, eu o numesc,,iesirea din aria de comfort"si imi provoaca deseori dureri fizice, senzații de rau, frustrare( cand trec prin ele înseamă ca sunt pe un drum bun) Martin Scosese a zis ca :a creea un film implica durere fizica la modul propriu. Probabil privește actul creației ca pe o naștere a unui copil.
Ai spus ca atunci cand iei o decizie le omori implicit pe celelalte. Asa este! Pentru mine aceste decizii sunt cele care ma seacă. De unde știu ca omor ideea cea mai prosta si că ce am ales este potrivit. Eu nu sunt capabilă sa aleg ce șampon sa folosesc dară care este cel mai bun mod de a construi un clip, sa decid care sunt leit motivele care vor evidenția povestea si personajele si așa mai departe. Cumva ma aflu la granița dintre un sculptor si un om care decupează imagini din diferite ziare si le lipește pe o coala de hârtie încercând sa creeze o poveste. Este mai dificil decat pare. Trebuie sa renunți la imagini frumoase dar inutile
pentru ca nu ajuta naratiunea filmului dar trebuie sa creez un concept pentru film din cadrele pe care le am.
Sfârșitul creației este eliberator si foarte bine ai punctat ca iti este lehamite de proiect dupa ce il predai ca produs bine închegat, de sine stătător. Acum nu mai e al tau, e al lumii. Dupa ceva timp (cat mai lung cu putință) poti reviziona creatia si probabil nu va fi asa rea. Eu, dupa ce o termin, efectiv o urăsc si o iubesc in acelasi timp. Crima adevărată incepe cand vin corecțiile si trebuie sa imi cioprârțesc creatia : scoate un cadru, lucreaza la sound design, etc. Am senzatia ca trebuie sa nasc un alt copil care seamana cu al meu dar e.... sa zicem... făcut cu altcineva 😊. Eu calculez si justific fiecare alăturare de cadru, sunet, ritm, etc. Pot justifica orice in structura clipului, pot explica de ce am luat anumite decizii iar o schimbare de cadru, care poate parea minora, este foarte probabil sa imi dărâme conceptul ( nu din temelii dar nu va fii asa cum l am gândit). Școala de film te invata din primul an ca ordinea cadrelor contează.
Deci, în încheiere, ai dreptate! Asa frumos si dificil este procesul creației.
"Martin Scosese a zis ca :a creea un film implica durere fizica la modul propriu. Probabil privește actul creației ca pe o naștere a unui copil."
- wow, ce frumos spus... și în unele cazuri e adevărat, uneori anxietatea și frustrarea în timpul creației îmi provoacă durere fizică (cu nașterea unui copil totuși e o hiperbolă).
"Am tendința sa ma dedic atat de mult unui proiect încât sa ma gadesc la forma pe care ar putea sa o ia in timp ce fac alte lucruri. Ma ajuta orice alta forma de arta pe care o consum chiar daca nu are legatura cu filmul pe care trebuie sa il editez pentru ca pot gasi răspunsuri in orice, exact cum mai spus tu."
- Exact, eu adesea amân conștient pentru a mă mai gândi la o idee, pentru a o clădi în ceva mai palpabil...dar dificultatea apare atunci când e o simplă formă de auto-înșelăciune și procrastinare... e greu să știu când e una și când e alta. Adică, e greu să știu când sunt justificat în a procrastina și când exagerez. Totuși în ultimii ani am devenit mult mai blând cu mine însumi, sunt mai iertător atunci când procrastinez, uneori se răscumpără și fac ceva mai bun, dedicând mai mult timp planificării.
"Cumva ma aflu la granița dintre un sculptor si un om care decupează imagini din diferite ziare si le lipește pe o coala de hârtie încercând sa creeze o poveste. Este mai dificil decat pare. Trebuie sa renunți la imagini frumoase dar inutile
pentru ca nu ajuta naratiunea filmului dar trebuie sa creez un concept pentru film din cadrele pe care le am."
- Ce bine ai spus-o! Nici n-am ce adăuga, mi-e cunoscută senzația...
"Acum nu mai e al tau, e al lumii. Dupa ceva timp (cat mai lung cu putință) poti reviziona creatia si probabil nu va fi asa rea. Eu, dupa ce o termin, efectiv o urăsc si o iubesc in acelasi timp."
- I know, right? It's a love-hate relationship😆
"Crima adevărată incepe cand vin corecțiile si trebuie sa imi cioprârțesc creatia : scoate un cadru, lucreaza la sound design, etc. Am senzatia ca trebuie sa nasc un alt copil care seamana cu al meu dar e.... sa zicem... făcut cu altcineva 😊"
- Damn 😂
Mulțumim Andrei pentru ceea ce faci, mari succese în continuare 🙌🏼 suntem cu ochii pe tine ⚠️(în sensul bun) 💛
cu fraza "ochii pe tine" parcă ai citit gândurile, taman lucrez la un video-eseu despre romanul "1984" (Big brother is watching you 😆)
@ ooooo, aştept videoul 👀
@@ioncantea365 mai am de lucrat, sper peste o lună 🌙
@ succese, merita asteptatul cand iese ceva de calitate c:
Perfectionismul pentru mine este o problema de mult timp, iar lucrul asta ma aduce la procrastinare. In cazul meu, vreau sa scriu sa creez ceva si simt ca am o idee buna si la fel ca tine imi ridic standardele si incep si-mi pun tot feluri de intrebari ce ma impiedica sa mai fac ceva. Chiar daca la inceput consider ca uite chiar am o idee buna la putin timp dupa consider ca tot ce am gandit este o banalitate, indiferent de cat de complex ajunge ce gandesc. Cel mai probabil asta e si de la standardele pe care mi le ridic incontinuu. Si cum parea ca nu e de ajuns incep sa ma intreb care e rostul in ce a ce fac, prezint ceva diferit cu adevarat macar putin. In prezent ma confrunt cu faptul asta si imi dau speranta sa fac ceva dar dupa ajung sa nu fac nimic :)). Sper sa pot s-o fac la un moment dat. Vin cu un edit pentru a mai adauga anumite detalii. Sa stii ca ai dreptate cand spuneai ca ai nevoie de mai mult contact cu alte persoanele sau locuri, chiar e foarte deranjat ca mai tot timpul il petrec singur inchis in mintea mea si gandindu-ma. Un ultim lucru si de asta ma lovesc cel mai des, ca am nevoie sa stiu mai multe ca inca nu pot incepe.
Referitor la conștientizarea propriei banalități ai atins ceva tare exact, eu simt asta des - că-s banal -, dar paradoxal, adesea din idei banale ies cele mai bune creații în experiența mea, depinde unde o duci și cum o prezinți. Banalitatea are o putere ascunsă - universalitatea - dar trebuie să-ți pui amprenta proprie. Deci ajung să-ți dau un sfat: nu te opri la acest sentiment al banalității, încercând să faci din banal ceva original îți vei dezvolta mușchiul creativ și vei afla o nuanță nouă din acea "banalitate" inițială.
Iar dacă te simți singuratic, alătură-te chatului nostru: t.me/podcastmeditatii
...ne-am strâns vreo 60 de oameni, mai avem discuțiii fel de fel 😃
M-am conectat foarte puternic cu citatul “as long as you don’t choose, everything is possible”, m-am gandit ca ar fi perfect ca prim tatuaj. Dar atunci ce s-ar intampla cu celelalte idei de prime tatuaje? Si am renuntat la idee. Multumim ca tu alegi, alegi foarte bine. love your work! 🙏🙏
Dacă n-ai făcut-o deja, îți recomand totuși să privești filmul Mr.Nobody, vei înțelege și mai bine ideea.
Preferatul meu
*Me watching video
Man in the video: "Don't be afraid to kill your baby"
My one year old son: "Mhm.. understandable, have a great day!"
😂
Andrei, liniștit poți să pui muzica ta (care o făceai în trecut) pe fundalul videourilor tale. Părerea mea... Mi-a venit inspirația de la tine:)
Sunt doar câteva piese care-mi plac cu adevărat din care le-am înscris, mă voi gândi care au sens să le introduc..de fapt intro-ul din seria veche de podcast e creată de mine :D
Acelea nu-s magnolii, probabil ciresi 😁 dar referitor la video, eu simt aceeasi chestie. Tu stii cu ce ma ocup, cu brandul meu si etc. Si am planuri pe care nicidecum nu le pot incepe, deoarece mereu inventez ca mai am nevoie de ceva, si iata atunci va fi perfect... da, chiar stiu despre ce vorbesti, cu exactitate. Poate ar trebui doar sa incep. Multumesc! 🙏🏻
ei iaca... acum toți floriștii vor da dislike 😢
Rezultatul creației se întâmplă aici și acum.
Un prieten pictor cândva mi-a spus că un tablou niciodată nu e terminat!
Uahahaha imagine this mind creating music 🤯
Iti las aici un clip amuzant care se refera la partea de sfârșit a clipului facebook.com/watch/?v=405213853743556
Enjoy!
hahaha, Scorsese! ❤️
. ''Tragedia omului: a fi condamnat să aibă un sentiment permanent de insatisfacție... Trecutul - fantezie, prezentul - orbire, viitorul - delir.'' (AVE)❤💯👀
👀
@ 👀
Poate nu e la tema comentariul, dar e perfecta schimbarea aceatsa, cand limba romana (graiul moldvenilor), se curata de rusisme, si totodata, se incepe englezarea ei, (un fel de, moldovenism: "i-a uite bai si cuvinte cunosc eu")
Si e cam coibila constientizarea asta, ca globalizarea ne digera si n-avem nici-o originalitate, statalitate de neam, cultura, grai. Evident, e o utopie sa pui alaturi (moldovan si originalitate), dar, in loc de-a fi artistic si creativ, de a nu-ti fi rusine sa-ti evidentiezi originile, , facem "arta" mass-market, standartizat.
Mario Vargas Llosa in "Civilizatia spectacolului", dadu-se explicatie la fenomenul de astazi numit arta, artisti, creatie si consumatorul artei. Recomand de citit, adevarul dureros.
Decât cu rusizme mai bine cu englezisme 😬
@@tudoraymunteanu tăceai, filosof rămâneai..
Să înțeleg că nu ești fascinat de curățarea limbii române de rusizme?
Ma confrunt exact cu aceeasi situatie, dar eu am o alta explicatie. Tot lucrez la idee pentru ca stiu ca poate iesi mai bine, si perioada asta de reasearching, dezvoltare concept, script, casting samd e un fel de cerc vicios. Mereu te intorci la toate etapele pentru a mai adauga cate ceva, a modifica cate ceva si ai impresia ca nu e gata /nu esti gata.
P.S. Lucrez la un documentar despre frici.
Sunt curios de documentar, când simți că este ceva, share it :)
@ am un teaser :))
Improvizatia si planificarea creativitatii este deja intemeiata stiintific, psihologic, gandirea divergenta si gandirea convergenta. Gandirea divergenta este cheia ;))
Cat de frumos spus “ sa fii gata sa-ti ucizi arta ta “, sublim. Eu cred ca cei despre care spui ca asteapta”inspiratia”, asteapta mai curand expiratia, inspiratia e intrinseca, literalmente vorbind :)) in sensul ca tragi aer in piept si treci la creat, daca expiri, stai in repaus si deci procrastinezi. Deci eu as spune ca inspir, expir, respir. Daca ma intreaba cineva ce fac, asa zilnic, pe strada, vreun cunoscut, ii zic ca respir. :))
Am vrut un joc de cuvinte, stiu ca ai folosit cuvantul “inspiratie” in sensul unei impresii imaginative, gen inspiratie = impresie imaginativa
Mergând pe strada și filmând calm și liniștit cum ați procedat dumneavoastră e bine, dar unii merg și gifuie vorbesc in același timp eu nu pot sa ma uit.
N-ai mai spus cine ți-a dat voie să filmezi 😁
să nu spui la nimeni 🤫
Pulinici?
Andrei :)))
Pulinici era un caracter, l-am pus în hibernare, poate îl voi reîntoarce în viitor.
@ Vedeam că la sfîrșit se epuiza. Aldea Filthy Frank, un alt personaj, a terminat cu glumele și s-a reprofilat în muzică. Îți doresc să ai succese în noile începuturi, pardon de banalism.
@@Sashalexandros I do miss Papa Franku though :(