Tudor Gheorghe - Măi, soldat de grăniceri (Carte poştală veche)

Sdílet
Vložit
  • čas přidán 11. 09. 2024
  • Versuri: Carte poştală veche - Adrian Păunescu
    AP: ...."Carte poștală veche" era o poezie foarte iubită de marele nostru poet, Dumnezeu să-l ierte, Grigore Vieru, fratele nostru. El, care o iubea mult, o citea în permanență pentru că i se părea că a fost o poezie a redeșteptării simțului național și a solidarității și unității naționale. Am scris poezia asta în '68, când se auzea că trupe sovietice, compuse din soldați români din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească veniseră la graniță și voiau să tragă în noi. Deci, ce să spun? Nu suntem egali în fața acestei calamități, care este pierderea României. Asta este o catastrofă națională perpetuă, pierderea unui teritoriu atât de important. Și e cu atât mai grav ceea ce s-a întâmplat, cu cât astăzi, în condițiile civilizației anulatoare, și din păcate, globalizante, rana s-a cicatrizat.
    MM: Ce reprezintă pentru dumneavoastră Basarabia?
    AP: Reprezintă România. E ca și cum România ar fi în pușcărie.
    MM: De aceea este prioritatea dumneavoastră?
    AP: Da, aș simți că trebuie să mă comport așa dacă mama ar fi în pușcărie. Este națiunea română primejduită, națiunea română înstrăinată, națiunea română mințită, terfelită, batjocorită și la urma urmei în pericol de a se duce, de a fi anulată.
    MM: Când ați trecut prima oară Prutul?
    AP: Când veneam din Copăceni, județul Bălți, unde mă născuse mama, în '44.
    MM: Vă amintiți acel moment?
    AP: Cum să îmi amintesc? Aveam câteva luni. Drept cine mă luați? Nu eram Făt-Frumos, să cresc într-un an, cât alții în zece. Nu, nu am decât amintiri nedeslușite, un creieraș de copil înfășat, un copil care a pățit un lucru istoric. Când a ajuns în Gara de Nord, trenul cu mama și sora ei, Elena, Dumnezeu să le ierte pe amăndouă, m-au pierdut. Am fost rătăcit. În tren erau soldați români care se întorceau de pe frontul pierdut, din războiul pierdut, iar mama m-a recuperat de pe peron. Am fost dat de soldați din mână în mână, încât am scris o poezie la un moment dat. Spuneam că pe trupșorul meu de-atunci port amprenta soldaților, că am fost botezat în mâinile soldaților români și port amprentele acelor soldați în care probabil că se cuprindea dorința de restabilire a dreptății.
    Mihaela Manu - Interviu cu Adrian Păunescu - Fragmente
    www.obiectivdev...

Komentáře • 3