The Kryptonite Sparks - 3310_(Suflete_în_ghiozdan) (Lyric Video)
Vložit
- čas přidán 29. 04. 2021
- 💿 Stream/Download 3310_(Suflete_în_ghiozdan): fanlink.to/sufleteinghiozdan
👕 Official merchandise shop: shop.thekryptonitesparks.com
🔴 Be our sponsor on Patreon: / thekryptonitesparks
Follow us 🚀🚀🚀
Instagram: / tksofficial
Facebook: / kryptonitesparks
Official website: thekryptonitesparks.com
Discord: discord.io/tksofficial
TikTok: / tksofficial
Booking:
Codruț Dumitrescu @Overground Music
mail@overground.ro
0722507777
MGMT & PR:
info@thekryptonitesparks.com
___________________________________________________________
Thank you for listening!
Lyrics, Songwriting, Production, Recording, Engineering: Călin-Răzvan Diaconu, Rareș Diaconu
Drums Recording Engineering: Adrian Despot
Recorded at The Kryptonite Sparks’ lil’ Mansion
Mixing: Chris Sheldon
Mastering: Charlie Francis @ Synergy Mastering
Animation: Ciprian Maxim
Editing: Călin-Răzvan Diaconu, Rareș Diaconu
Gear (camera): Răzvan Chirilă @Nomad Film
Călin-Răzvan Diaconu - vocals, guitars, synths, drums programming, cassette-deck manipulation
Rareș Diaconu - bass, synths, vocals, programming
Răzvan Anton - drums
Alexandru Constantin Acsinte - additional backing vocals
(C) The Kryptonite Sparks (2021)
___________________________________________________________
Versuri:
3! 3! 1! 0!
apasă-mă pe umăr
copiii buni se-ascund până la 10
joc și eu o tură.
de ce? cum? când?
te-ai îndrăgostit pân la sfârșit sau ești pe-aproape
mii de sticle goale date la o parte
e 10 jumătate.
faceți loc, lipsesc și azi,
școala e departe.
mai bine să te ții de mână decât să te ții de carte.
Dacă astăzi ar fi să mori
Să-ți vezi toată viața înapoi
Câte vise ai în ghiozdan?
Din nou.
Dacă-alegi să te întorci din nou,
Ai alege oare visul tău?
Câte suflete ai în ghiozdan?
în clasă se știa că fuma iarbă Mădălina
căciula ei de blană peste blondul ei cu lila...
am fost acolo, am făcut, am fost.
să nu regreți nimic,
viața n-are niciun rost
că mâine-i altă noapte
mai bine să mă ții de vorbă decât să te ții de fapte
mai bine să mă ții (de formă) decât să te ții de fapte
am avut odată capu spart de-o piatră
piatra nu s-a spart
da capu-a crăpat
n-am avut vreodată capu spart de-o piatră
capu nu s-a spart
da piatra-a crăpat - Hudba
Concurs: vom face o expoziție digitală cu TOATE povestioarele și năzbâtiile pe care VOI și colegii voștri și profesorii voștri ni le lasă în secțiunea de comentarii!
fac parte din generatia care si-a petrecut mare parte din scoala in mediul online, dar totusi am mers un an si ceva la liceu. Fac parte dintr-un colectiv linistit, dar imi aduc aminte cu drag pauzele in care ma jucam carti in clasa fratelui meu si uitam cand incepeau orele, iar eu trebuia sa ma strecor printre profesori ca sa ajung in clasa deoarece majoritatea ma luau la rost, sau orele de sport de la care chiuleam ca sa umblu prin oras cu prietena mea ori minunatele ore de dirigentie in care glumim cu DOAMNA DIRI.
imi aduc aminte de primul 3 la fizica luat in fix 3 secunde, m-a intrebat profesorul daca stiu lectia, iar eu i-am spus ca nu, acest 3 fiind urmat de un 4, eram linistita deoarece pe primul semestru avusesem media 6, dar proful a fost dragut si mi a pus un 7
@@andra3159 wow ce nice hahaha eu am luat 3 de 3 la bio in liceu ca aveam parul lung si ca am trisat la un test hahaha si pana la urma am invatat si ca prin miracol am trecut anul ala la bio hahaha
@@razvanciub8a doamneeeeee, la biologie am luat un 10 într-un test, care desigur că a fost copiat, iar după m-a „ascultat“ profesoara si evident ca nu am știut nimic, într-o săptămână am făcut rost de un 10 si un 4
După ce am ascultat piesa de mai multe ori mi-au dat lacrimile, pentru că mi-a trezit o nostalgie pentru zilele în care încă habar nu aveam cum o să se transforme viața mea. Am făcut balet de mică, iar din clasa a V-a, până într-a X-a am fost elevă a liceului de coregrafie și să fac balet a fost practic visul din ghiozdanul meu, la care a trebuit să renunț. Colegii, împreună cu care am trecut prin niște experiențe greu de uitat, sunt toate sufletele pe care l-am lăsat în ghiozdan și care au rămas înghețate în timp (practic vreau să mi-i imagiez veșnic copii și nebuni și gălagie și râs). "Dacă alegi să te întorci din nou, ai alege oare visul tău?" m-a lovit incredibil de tare pentru că mereu m-am întrebat dacă aș vrea să repet această experiență (cu tot abuzul psihic și fizic cauzat de profesori, doar ca să pot trăi din nou lângă sufletele din ghiozdanul meu). Acum sunt în anul III la litere, viitoare profesoară de română și sper să pot oferi elevilor ce nu mi-a fost mie oferit. Vă mulțumesc pentru că faceți muzică!
@@andapisici Ce frumos scris, Anda, chiar dacă e o poveste bitter-sweet. Sper să reușești în drumul tău și să le poți arăta copiilor că există și metode super enjoyable de a învăța și că fiecare om are interese și moduri de a absorbi informația diferite șamd.
Nostalgia are alt gust după melodia asta.
-student cu dor de liceu
_Feeeels._ Cheers că ne-ai scris, Goho!! Dă și tu mai departe provocarea și *the storytelling stick* către prieteni/colegi, ca să facem aici o colecție mare de amintiri. 🚀🚀🚀
Me and my bestie used to get on the school bus so that our parents thought we went to school, only to get off at the stable and spend the day with our horses instead
oooo! Swedish schools! Nice to hear your story, TOVE! Challenge your friends and family to also share about their experience, so we can get a very nice perspective about education and little stories!
I once taught a music lesson at the school where TOVE and her siblings were educated! It was an extrordinary experience!!!
@@razvanciub8a YES you were so awesome :D
Când am ascultat piesa mi-au trecut prin cap toți anii de şcoală. Cât de mult doream să scăpăm de şcoală, de lecții. Cât ne grăbeam să creştem.. Acum realizez că au fost anii cei mai frumoși.
Ce fain scris. Da, e weird chestia asta că ne grăbim să fim oameni mari și-apoi am vrea să ne întoarcem copilărie.
_Poate că tot timpul ăsta n-a fost vorba despre ceea ce am învățat ca și materii, ci despre călătoria în sine și prieteniile formate și la fel de pierdute_
.
.
.
.
.
.
.
În liceu, ca să nu-mi iau un 3 la Lb. Română am fost "obligat" să învăț de urgență pentru a doua zi curentele literare.
Singura chestie e că, am fost ascultat la prima ora de dimineața în *total altă clasă plină de persoane pe care nu le cunoșteam*.
Deja din start pierdusem controlul cârmei corabiei într-o mare de anxietate.
Ascultat în fața clasei, într-o liniște totală, încep să enumăr curentele în timp ce cu o jumătate de creier îmi dictez
_"orice faci, nu spune P O P O N A R I S M"_ (curentul Poporanism)
.
.
.
Desigur, am sfârșit prin a spune în gura mare fix *POPONARISM*.
Dar treaba asta mi-a întărit armura de [🛡️VORBIT IN PUBLIC✨]
[🛡️🛡️🛡️] you is a strong solider. Cheers for bringing the *@cretaker vibe over* și hai să continuăm faza asta cu storytellingu'. Predă *bastonul povestirii* și tovarășilor tăi casă facem aici timecapsule de amintiri.🤍
Madalina ambasadoare nationala🙏🏼🙏🏼
hahahhaa corect! scrie și tu o pățanie marcantă din școală/liceu/facultate că vrem să facem o expoziție digitală cu TOATE povestioarele din secțiunea de comentarii
Much love to Madalina, sper ca e bine, altfel foarte tare piesa
*Căciula ei de blană still lives on* hihi
ayayaya toate Madalinele în aeeeer! 😂
zi bă Robert o poveste din școală hahahaha că e în loc de brățară de acces hahaha
@@razvanciub8a Se vede cu ochiu-l liber că nam prea fost la școală, însă chiar recent am vorbit cu un fost coleg despre asta: În clasa a IX-a am avut temă la Română să scriem o poezie alcătuită din metafore de tipul „(dacă) eu sunt x, tu ești y” (exemplu din Mihai Eminescu: „Tu ești o undă, eu sunt o zare, / Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, / Tu ești o noapte, eu sunt o stea - / Iubita mea.”). Era una din primele ore de Română, dacă nu chiar prima. Abia făcusem cunoștință cu o mână de colegi, iar profesoara ne era și dirigintă. Se așternuse o tensiune în clasă, densă ca un jeleu. Eram toți crispați, speriați de nou. Câțiva colegi și-au recitat poeziile înaintea mea, emoționați, cu vocile crăpate. Auzindu-le operele sensibile, romantice, am devenit tot mai nesigur în legătură cu ce scrisesem, dar era deja prea târziu să dau înapoi - îmi venise rândul să recit. Mi-am dres vocea și am citit poezia în fața clasei, dramatic, tare și răspicat. Țin minte un singur vers: „Eu sunt câine, tu copac, câteodată eu mă ...”. Am lăsat clasa să încheie versul. Pe lângă acesta, mai erau vreo 10-15 versuri asemănătoare, unele la care lăsam tot intuiția colegilor să completeze ultima parte. Îmi pare rău că nu le mai știu, dar poate găsesc caietul pe undeva. Important e că tensiunea s-a tăiat instant, toată lumea râdea, inclusiv profesoara. „O, Doamne, Robert, ce figură ești...”, ceva de genul ăsta a zis dânsa, din fericire nu pentru ultima oară. Am răsuflat ușurat și de atunci m-am simțit liber să scriu mereu în stilul meu. Câteva zile la rând au venit la mine colegi din clase mai mari, să le citesc și lor „opera”. I s-a dus vestea prin liceu, a fost ca un mini-viral. Vreo 3-4 colegi de clasă și-au amintit de poezia respectivă și când mi-au scris în albumul de absolvire. Îmi place să cred că unii își amintesc poezia și azi și o recită copiiilor când nu se simt bine sau înainte de somnic.
Haha, ce tare. Creativ de mai mic, huehuehue! Mersi că ai adus experiența Rock Pe Pâine aici și dă *bastonul de storytelling* mai departe la pretini, ca să facem aici mare timecapsule de amintiri.
La ore îmi plăcea să spun "Dumnezeu să-l ierte" după ce profesorii menționau nume de scriitori sau personalități istorice și să râd împreună cu colegul de bancă de fiecare dată când îi auzeam pronunțând cuvinte obscene în cadrul altor cuvinte, ca "manipulare".
Chiar Dumnezeu să-i ierte, haha. Îți mulțumim că ai trecut pe la noi cu povestea, Alex! Te invităm să dai și mai departe the *virtual storytelling stick* ca să adunăm aici o colecție cât mare de amintiri. 🚀🚀🚀
bă.. great one, parcă e de pe acelasi album cu 1000 de da, in orice caz mergeți la școală, că și școala e bună la ceva
He,he, hee ...cum stateam la fumat mititeii de noi inghesuiti cate patru in cabina de wc !😉Am fost prins fumand impreuna cu un coleg in toaleta baietilor de catre profa de biologie care in schimbul clementei ne-a cerut sa aducem niste ghivece cu flori pentru laborator.In urmatoarea ora cel putin sase scari de la blocurile de langa liceu nu mai aveau nici o floare pe casa scarii.Asta insemna atunci sa fii descurcaret.Anii de scoala au trecut, tutunul a ramas.Faina piesa dragilor.👏👏👏🤘😉🤘🍻
Hahaha, amuzantă întâmplare, uncheșu'! All is fair in love and când te pune profa să-i aduci plante.:)) Mulțumim de poveste. Vrem să colectăm experiențele cââât mai multor oameni aici pentru ca mai apoi să le transformăm într-o expoziți digitală cu amintiri.🚀🚀🚀
opa opa PENELOPA
6 6 vine POPA
că spărsese ANVELOPA
ANTILOPA.
@@razvanciub8a hai cu haiku
La liceu aveam un opțional care se numea Culture&Civilization, veneau profi din Marea Britanie/ America să ne învețe human/political studies, iar unul din ei, Gary von Meter, a rămas în istoria liceului ca fiind genul de prof care te învăța să gândești din mai multe perspective și să îți argumentezi ideile, dar era și foarte apropiat de fiecare elev în parte. Avea și o poveste mișto de viață, pe scurt, omul a plecat din America și s-a stabilit aici renunțând la tot ca un adolescent îndrăgostit, din dragoste pentru o româncă haha. Amintirea mea cu el este când ne-a pus filmul The Help într-o oră de-a lui în care subiectul era discriminarea rasială. Este un film despre mișcarea drepturilor civile din anii 60, povestit din perspectiva guvernantelor afro-americane. Ne-a povestit propriile lui întâmplări de la vremea aceea și ne-a explicat cât de important este să înțelegem și să îmbrățișăm noțiunea de egalitate. Asta, and he brought pizza, too 🍕
Foarte bine făcut The Help.:) Îți mulțumim pentru poveste și foarte mișto că ai avut parte de experiența asta cu un prof cu mintea deschisă. Te invităm să dai mai departe the *storytelling stick* și să-ți provoci și colegii/prietenii să vorbească despre experiențele lor! 🚀🚀🚀
#cool ❤
Cheers!
do you have any cool stories from when u were in school? this is what everyone in the comments are talking about
MI-NU-NA-TĂ 💚💚
yahaay! ;3
hai camiii nu ne mai tine in suspans! vino cu povestea hahaha
@@razvanciub8a no, biñe, hai că spun și povestea (sau poveștile de fapt).
Gimnaziu, clasa a 7a, ora de bio. Profa de atunci m-a ginit că îmi plăcea materia și învățam cu drag și mi-a propus să mă înscrie la olimpiada din acel an. Deși eram reticentă că nu eram genul care să învețe foarte mult în general, ci doar ce îmi face plăcere, mi-a dat un imbold să mă înscriu cu promisiunea mediei de 10 la în acel an. Am zis yolo, contează media pt admiterea la liceu așa că m-am băgat. M-am dus, am ajuns pe locul 2 la județeană (și am ținut-o la fel până în clasa a12a). Partea importantă e că profa a crezut în mine și m-a încurajat să merg mai departe pe drumul ăsta că e ce trebuie pt mine. 12 ani mai târziu, mai am puțin și devin medic și asta pentru că ea m-a făcut să îmi dau seama ce îmi place să învăț.
.
.
.
.
.
Tot gimnaziu, clasa a8a de data asta, ora de mate, undeva pe la începutul semestrului 2. Profa asculta un coleg la tablă ceva subiect pentru evaluarea națională. Ghinionul zilei mele a fost că stăteam în prima bancă, pe mijloc, la 1 metru de cel ascultat și de profă, făcând același exercițiu ca la tablă. Dar pentru că noi nu eram ascultați, mai vorbeam și cu colega de bancă și ne ajutam reciproc. Fiind atât de aproape de profă, m-a auzit vorbind puțin mai tare și a considerat că îi suflu colegului ascultat. Mi-a împușcat un 1 în catalog fără drept de apel. M-a ținut cu nota aia până la teză, deși învățam constant că îmi plăcea la nebunie materia și aveam note de 9 și 10 și eram activă la ore. La finalul semestrului mi-a pus un 0 lângă acel 1. Ulterior mi-a povestit că a făcut asta să mă motiveze și să nu mă las de învățat ca alți colegi care erau pe linia de plutire. Acum, după 10 ani, ne întâlnim la shopping prin Lidl uneori și încă mă ține minte și mereu i se vede în ochi mândria că a avut elevi așa buni.
.
.
.
Și eu n-aș putea fi mai recunoscătoare că, deși au fost și profi mulți care veneau la ore doar ca să se afle în treabă, am avut parte de unele cadre didactice care aveau pasiunea pedagogică nestinsă și care s-au ținut de elevi să ajungă undeva bine fără să conteze alte lucruri.
Mi-am amintit de serialul " Liceenii".. Recomand noii generații.. Dac-ar fi să mă pot întoarce în timp m-aş întoarce la acei ani. Tare melodia. 👍🎤👍
ooh da, ce throwback!
Your voice and sounds have its own charm which no one can own... you guys are such an original and a fantastic band.
Cred că unele dintre cele mai dragi amintiri sunt crizele de râs din timpul orelor, bătăile cu colegul de bancă, dormitul pe unde apucai, dansatul prin clasă, ieșitul la fumat, zâmbetele timide, chiulul la cafea și un rom cu cola după ore.
Heeei, Cristina! Cheers că ne-ai povestit. Te invităm să dai și mai departe the *virtual storytelling stick* către pieteni/colegi, ca să adunăm aici o colecție mare de amintiri. Salutări TKS.🚀🚀🚀
I'm not crying, you're crying
donnnnt crryyyyy for meeee argentiiiina
spuneeeene o poveste diiiiin scoalaaa! Andreea!
Come to Norheim!!!!
Where is Nordheim?
What is Nordheim?
who is Nordheim? 🐺
In clasa a noua am încasat un 2 pentru ca, înaintând prin zăpada pana la brâu, cu ghiozdanul in spate și încercând sa ajung la timp la prima ora, nu l-am văzut pe diriginte, l-am depășit și nu l-am salutat. M-a scos in fata clasei, m-a ascultat, am știut și a spus doar: ,,Mergi la loc! Nota 2!😀
E HE HEEI, păi cum se poate așa ceva? Hihihi. Îmbrățișări și vă mulțumim că ne-ați povestit. Vrem să colectăm experiențele cââât mai multor oameni aici pentru ca mai apoi să le transformăm într-o expoziți digitală cu amintiri.🚀🚀🚀
Scrie-ne aici orice-ți trece prin cap când asculți piesa! 🚀🚀🚀
mie mi-a trecut CONFETTI prin cap în timp ce înregistram piesa...
clasa a 8-a, mirosul de praf de pe scări, mirosul de asfalt din fața școlii, timiditate, mirosul de țigară cu care nu eram familiară, toate vocile devenite ecouri, greutatea ghiozdanului pe care o duceam până în parc, înainte să îl trântesc pe undeva, oricunde și să respir ușurată că suntem cu o zi mai aproape de vară
@@andapisici wow ce mișto ai scris!!! și noi ne amintim din multe din chestiile astea! trimite și colegilor tăi sau foștilor colegi și pune-i și pe ei să ne scrie să adunăm CÂT MAI MULTE poveștioare descriptive din anii ăia
Liceu, amintirile cu prietenele mele de acolo, colegii și nebuniile lor :)))
Ce dor mi…
@@stefana-mariaseu3947 yup... dem feels! ne bucurăm că ne-ai scris. vom face un colaj cu TOATE amintirile lăsate aici pe comentarii. @stefana, dă mai departe clipul și foștilor colegi și profesori și încurajează-i și pe ei să ne scrie aici! vom face ceva frumos cu toate comentariile după!
❤️
new tks to save the year
hihihii, too kind!
spuneeee si tu o poveste din scoala, iarina! sa punem la expozitie
Experiențe din liceu - Bleach
Cel mai frumos moment pe perioada liceului a fost că ne trezeam dimineața. Zilele de Luni și Miercuri au fost o adevărată binecuvântare. Luni era ziua în care apărea anime-ul Bleach și Miercuri era ziua când apărea manga.
Ne trezeam dimineața numai ca să ne întâlnim la ore. Știam că acolo va fi cel mai bun prieten. Abia așteptam, să ne trezim și să ne vedem, să discutăm despre ce s-a întâmplat în Bleach. La un moment dat, pentru că ne plictiseam, extrapolam evenimente și personaje din Bleach și încercam să le atribuim colegilor și interacțiunii/relaționărilor dintre aceștia: Andrei G. era Abarai Renji, Adi Paf era Chad, Mihaela era Orihime, iar pentru mine Iulian era Uraha; eu m-am identificat cu Ichigo și forma sa Hollow.
Erau singurele zile în care veneam la școală din plăcere și nu din responsabilitate or respect or frică. Au fost zilele noastre precum orice om își are momentul său de liniște și pace. Aveam sens în acele zile și nu mă simțeam prins într-un mecanism de ceas care ticăie neoprit. Eram noi, copii cu vise și inocență pe care doream să le protejăm și să le ascundem dincolo de voalul lumii; într-un alt tărâm mai frumos și mai plăcut.
Nu am fost cel mai plăcut coleg și am avut o viață grea în liceu. Liceul de matematică și informatică se află într-un cartier rău famat din Suceava. Am fost forțat să mă adaptez colectivului și să învăț să le vorbesc limba.
Țin minte cum în primul an, la ora de Matematică, Marius S. m-a abordat cu pretextul de a-i da și lui tema. I-am spus că da, fără să ezit pentru că voiam ca să fiu observat și acceptat. M-am îndreptat spre bancă și când m-am așezat am căzut pentru că era un scaun rupt pus de formă. Totul a fost o farsă și mi-a agitat ego-ul. Dar, am căzut pradă zicalei „Dacă nu poți să-i bați, alătură-te” și am început să râd și eu cu ei. Mi-am luat locul în această orchestră de râsete.
Asemenea întâmplări și manifestări de ură la adresa mea îmi erau la ordinea zilei. Involuntar și inconștient, microgesturi și tiparuri se formau în spatele minții și zi după zi vorbeam din ce în mai fluent limba lor. Așadar, am ajuns să-l înțeleg pe Marius S. și să reacționez conform culturii sale. Și i-a plăcut. Tuturor le plăcea. Astăzi, 1 Mai 2021, Marius S. îmi este în continuare prieten și am participat la proiecte împreună și este un om mai bun: soț și viitor tată.
Educația, aparent, nu a venit din școală. Ea a venit din alte elemente exterioare mediului academic deoarece oamenii ăștia erau deja răi.
Blamarea mea din postarea precedentă își are temei, dar ea este inferioară adevăratei probleme în educație: cei 7 ani de acasă lipsiți din tată în fiu or nivelul de sărăcie care te împinge către supraviețuire or cultura neandertală promovată ca pe un sistem de valori or chiar simpla indiferență.
'Educația, aparent, nu a venit din școală. Ea a venit din alte elemente exterioare mediului academic deoarece oamenii ăștia erau deja răi.
Blamarea mea din postarea precedentă își are temei, dar ea este inferioară adevăratei probleme în educație: cei 7 ani de acasă lipsiți din tată în fiu or nivelul de sărăcie care te împinge către supraviețuire or cultura neandertală promovată ca pe un sistem de valori or chiar simpla indiferență.' - this reaaaally hits home
🙌🙌🙌
În facultate (si asta tot un fel de școală e) m-am îmbătat și am sărit noaptea de pe un bloc în balconul unor oameni de la ultimul etaj. Nu întrebați cum am ajuns acolo.
Cum ai ajuns acolo? wait... haha
La mine chiar e 10:30 cand vad clipul asta!!
wow ce tare!!! hello there govna!!! enjoy your cuppa with this new hit hehhehe
@pandutzu, asteptam si povestioara ta marcanta din scoala! chiar sunt suuuuper curios
Melodia.acestea este o Magie🤩
Mulțumesc radio Guerrilla ❤
Experiențe din liceu - Limba și Literatura Română
Limba Română cu doamna profesor a cărui nume nu-mi aduc aminte dar a cărui poreclă nu va fi niciodată uitată „Avionul”.
Doamna profesor era o femeie tinerică, subțire și scundă, cu părul blond și cu ochelari. Era o doamnă constant nervoasă și avea un mers grăbit și apăsat. Numai când se gândea că intră la ore la noi, pasul ei era din ce în ce mai intens. Fiecare pas pe hol devenea din ce în ce mai greu gata să-l spargă cu cât era mai aproape de clasa noastră. Deodată se oprea direct în scaunul de la catedră izbind catalogul. Era sosită la fix! Era un avion care tocmai a aterizat. De aici și porecla ei „Avionul”.
Doamna profesor de Limbă Română era o femeie severă și aspră și nu credea nici o explicație din partea elevului. Era doar cum spunea ea.
Așadar, într-o zi ca oricare alta, am fost tras la loteria ascultărilor și numele Ștefancu Emanuel o apărut în dreptul degetelor ei subțiri ca de săgeată.
„Domnule Emanuel, ați citit „Moara cu Noroc”?
Eu i-am răspuns grăbit și încrezător „Da!”. Dar ea nu m-a crezut. A devenit suspicioasă cum de eu am citit o carte din curriculum.
Ceea ce nu știa ea este că memoria mea de lungă durată nu era altceva decât o altă memorie de scurtă durată. Nu puteam să rețin.
M-a pus să îi povestesc un capitol anume și nu am reușit să-mi aduc aminte ce am citit. Dar, am îndreptat discuția către alt capitol care mi-a plăcut. Deși i-am comentat o parte din roman, ea nu m-a crezut. Mi-a pus 2.
De atunci, nu am mai citit nici o carte. Am fost la un anticariat și am cumpărat o carte în Limba Engleză cu X-Men. Am citit-o și mi-a plăcut. De atunci am citit doar ce îmi plăcea și am observat că e plăcut să citești și îmi stârnește plăcere să mă decupez din cotidian și să mă lipesc într-un alt Univers.
Problema nu era că nu doream să citesc la Limba Română. Problema era că ceea ce eram forțat să citesc nu îmi surâdea. Ba mai mult, problema avea rădăcini mai adânci. Modul în care doamna profesor își susținea curriculum nu era unul atrăgător. Înțeleg lipsa ei de entuziasm față de materie când aceasta devine repetitivă. Totuși, doamna profesor era și un om mai aparte care avea fixațiile sale. Să spunem că pot să accept și acest lucru pentru că toți avem probleme. Dar pentru o educație calitativă trebuie să ne comportăm ca atare.
Totodată, modul în care este realizată educația la catedră este necompatibil cu zilele noastre. Curriculum trebuia urmat cu strictețe, iar profesorii își făceau doar treaba. Aceasta ar trebui să fie libertină și la alegerea profesorilor, iar profesorul ar trebui să își cunoască audiența și să își plieze materialul.
Numele „Limba și Literatura Română” are o valoare naționalistă. Se pune prea mult accent pe „Română” decât pe ”Limba și Literatura”; pentru „Română” există materii de arte, istorie sau specializări de la facultăți.
În prezent citesc „Jung” de către Anthony Stevens și „Mitul lui Sisif” de către Albert Camus. Totodată, am un site pe care public poezii și texte.
Noi am exersat „Limba și Literatura” copiind din Niculescu comentariile. Trebuia să citim, să înțelegem și apoi să schimbăm exprimarea pentru a nu se recunoaște că am copiat.
Preach, dude! Foarte mișto scris, Manu. IMO, Avionul should be proud.:)) Chiar s-a vorbit și ieri pe stream puțin despre ideea pe care ai subliniat-o, generations are different, iar materia obligatorie este de cele mai multe ori irelevantă pentru generațiile noi. Îmi amintesc că și eu mi-am luat *diss* de la profesoara de română într-a 8a că îmi 'pierdeam timpul' citind HP, haha.
Dacă vrei, lasă-ne și link-ul către site-ul tău - poate vor fi oameni curioși să citească!:)
Îți mulțumim de poveste și te invităm să dai și mai departe provocarea și the *storytelling stick* către prieteni/colegi, ca să facem aici o colecție maaare de amintiri. 🚀🚀🚀
emanuelstefancu.wordpress.com/
My home room class (which is the class we take the main subjects in like maths and history) used to be very quiet and boring in school, we had three years together and after a big exam called The Junior Cert, they were mixed up with people from different classes. My friend and I thought it would be really funny to do some pranks on our last week, so we brought in huge bowls, cereal and milk and in the middle of class started eating. The teacher started giving out, asking "why?" and kicked us out of class. But that's not the best part of the story - one of our friends recorded it and posted it on Facebook (back in 2013 when Facebook was the main platform) and by the next day the video had over 10k views and comments saying things like "the poor girls! Let children eat when they're hungry!" and all this kind of stuff we thought it was hilarious! During my final junior cert exam (the exams before classes are mixed up) I was called to the principles office who told me we were going to be reported to the board of education so we had to take it down. We lost the video since then but it's my favourite school story by far.
hahaha i love it
petition to let eimar eat
Haha, Warhol would be proud. Thanks for sharing your story, Eimear! We want to gather as many experiences of as many cultural backgrounds as we can here, so cheers for being a part of it!🚀🚀🚀
@@tovemusic 1 like = 1 signature
chiar ma gandeam cum intr a 8a mi au dat ai mei un 3310 (nou) ca sa ma concentrez pe invatat pentru capacitate..... si ce bine jucam fotbal cu 3310 ul :)
Now this brigs back some memories. Țin minte de parcă s-ar fi întâmplat acum 5 minute cum al meu coleg de banca a sărit pe geam in timpul orei de franceză:))))bine că eram la parter. Săraca doamna Pârvu.
Foarte tare piesa. Keep up the good work.✌️
MADALIIIIIIIIIIIIIN WOHOOOO! Doamnelor si domnilor, Madalin Antonesei, primul vocal The Kryptonite Sparks!! Dude cand am avut concert la Cluj prima data =))))) freaking legendary! cu ampu Marshall de 150W pe tren iarna la -20 de grade. pupi!
Oooh...I 'member doamna Pârvu!;3 Dă mai departe *strujănul povestirii* și către alți colegi/prieteni și invită-i să scrie și ei ceva aici despre școală/liceu/facultate ca să facem aici un mare *timecapsule cu amintiri* . Pupi!
Perioada cand am fost eu in scoala generala, era perioada in care profesorii erau nemultumiti de salarii si faceau greva, pe acea perioada presedintele tarii era Emil Constantinescu. Eram clasa a8a, sfarsit de an, urma examenul de capacitate, era greva, dar totusi unii peofesori au hotarat sa tina ceva ore suplimentare(un fel de afterschool)in timpul grevei si erau optionale. Hotarasem cu 2 din cei mai buni colegi de ai mei (Alex si Vasile) sa mergem la ora optionala de matematica intr-una din zile care era programata la ora 10. Intre timp se amanase pentru ora 12, dar noi 3 n-am stiut. Eu eram sigur ca se va tine ora in ace moment, colegii mei la fel.Venise un alt coleg si ne-a anuntat. Eram putin dezamagiti ca am venit degeaba,iar noi am aflat tarziu. Am ramas totusi in clasa doar noi 3. Ca sa nu ne plictisim am inceput sa ne omoram timpul cu bancuri, sa povestim chestii funny,entertainment de al nostru...la un moment dat colegul Alex a inceput sa-l imite pe colegul Vasile cum il stia el. Eu am zis ca ii arat eu cum se imita, apoi eu il imitam pe Vasile, cum se comporta, ei au intrat in joc, Alex ma imita pe mine cum ma comport eu de obicei si Vasile il imita pe Alex. Timp de o ora si ceva fiecare ne imitam "personajul". Mai important e ca reusisem sa trecem cu bine peste examenul de capacitate. 🤘
Cheers pentru poveste!! We really appreciate it și te provocăm să dai mai departe the *storytelling stick* către Alex și Vasile, sau către alți prieteni și colegi. 🚀🚀🚀
Nu mai stiu exact cand dar undeva prin liceu am avut o zi in care nu venisera mai multi profi pentru ca era consiliu deci am avut mai multe ore in sir libere asa ca am fost la magazin to get snacks and soda amd all that and threw a party with the whole class, cu muzica and all that si de asta mi-a amintit piesa
Yehey, party in the USA.:)) Cheers pentru poveste! Provoacă-ți și colegii/prietenii să-și share-uiască aici experiențele ca să facem o colecție huuge de amintiri. 🚀🚀🚀
Cu ghiozdanul facut din masca de gaze, uniforma scurtata cu agrafe , panglica ascunsa sub punkul rebel , cartile pe brate la lucrarile de control , si cu capul plin de parfumul primelor iubiri...am fost printre primii ...sub linie la treapta a doua :) Ravasitoare melodie, multumesc dragilor.❤❤❤
ehei, important e cu celelalte trepte!:P PUPICI
Cartea așteptându-ma in pat
Eu:mai bine sa te ții de mână decât sa te ții de carte
hahahahahahaha meanwhile future you: DAMN! if i would've read that book back then
Adoooor❤️ U rock💪
știi cum se zice: publicul e CEL MAI important membru din orice formație
🍓
🐮🐮🐮
❤️😎❤️
3310!
La in moment dat eram cu prietenii mei Caine, Cioara si Raduli, si asa plictisitor era la liceu incat ne am hotorat sa chiulim si sa dam zapada in toata curtea liceului
Some serious porecle acolo!!:P Merci că ne-ai scris și te provocăm să le trimiți și lui Câine, Cioară si Raduli piesa și să le spui să povestească și ei aici. 🚀🚀🚀
Dădeam test la geografie și aveam de scris timpurile de zone (muntoasă, deluroasă etc.) Un coleg m-a rugat să îi șoptesc și lui, moment în care am văzut oportunitatea de a da dovadă de colegialitatea care mă caracteriza și i-am spus "zona zoster", mi-a mulțumit și a scris =))
Nu a luat notă de trecere, dar am râs și încă râd când îmi amintesc.
Yyyyo! Îmi amintesc faza asta.:))) Băi ce-i drept nimic nu se compară cu drumețiile în _zona zoster._
Mersi că ne-ai povestit, Mircea! Te invităm să dai și mai departe provocarea și *bagheta magică de acces a zonei menționate de tine* către prieteni/colegi, ca să facem aici o colecție maaare de amintiri. 🚀🚀🚀
Andra Pazargic e cea mai frumoasa si cute pers ever!!!!
Mersi pwp si tu ești cute
Pentru dedicații speciale nu ezitați să sunați la 3-3-1-0-DEDICAȚII, hah.
@@thekryptonitesparks am sunat si imi da ocupat
@@andra3159 Cred că e prea busy linia. Prea multe dedicații date în același timp. Dar nu vă îngrijorați, apelul dumneavoastră este foarte important pentru noi! Tot ce trebuie să faceți este să *apăsați pe umăr* persoana căreia i se adresează dedicația. Vă mulțumim că ați apelat la serviciile 3-3-1-0-DEDICAȚII.
@@thekryptonitesparks va mulțumesc pentru implicare, ascult postul dumneavoastră de radio zilnic si ma bucur ca am ocazia sa intru si eu in direct alături de dumneavoastră și in următoarele momente doresc sa ii transmit colegului meu de clasa un călduros: te rog frumos să imi dai si mie tema la rose mădăline
Primul!
el primero!
Mădălina : aoleu băieți, de ce ați zis ca fumam, mama nu știa, ce bătaie va dau când va văd
cred că Mădălina E mamă by this moment in time
@@thekryptonitesparks de acum Mădălina nu le mai poate spune la copii sa nu fumeze
Hello guys!!
Foarte tare piesa, I can't wait for another live concert!🥺
O sa va povestesc la recomandarea lui Sebi, cum in ultimele momente din liceu, pre corona, ne-am facut o ✨mica mafie✨. Deci ieseam pe holuri ca sa ne intalnim in timpul orelor. Si se deschise langa noi o brutarie "Cuptorul Ramonei" (oho si ce cuptor avea Ramonaaa:)). Super locul, mancare buna, angajatii si mai si. Asa ca pe holurile liceului, cu cine ne intalneam, odata cu îmbrățișarea de toate zilele, daca venea vorba de Ramona, deja se facea cheta si mergeam sa aducem marfa la oameni:)) Si ajungeam sa mai stam pe acolo de vorba cu oamenii de la brutarie in loc sa mergem la ore :>
Obișnuiam să fiu ăla din clasă care avea remușcări când toată clasa voia să tragă cu chiulul la ultima oră, mai mereu la religie. Ori ziceam că rămân, ori mă răzgândeam în ultimul moment și mă întorceam în clasă și o jucam fie ca sunt surprins că nu mai e nimeni, ori că "am crezut că ne-ați învoit și de-aia mă pregăteam să plec." Devenisem trădătorul clasei, which sucked, dar ca să mă revanșez, mi-am asumat ulterior rolul de "ambasador" și mai făceam vizite pe la cancelarie și vorbeam cu profesorii noștri (fără să știe colegii mei), să ne lase să mergem acasă. De cele mai multe ori funcționa și îmi spălam reputația; alteori profesorii se enervau și ne trezeam cu lucrare surpriză. Csf: Sometimes you win, sometimes you lose
lolo. băi ce-i drept who doesn't need a *lucrare surpriză la religie*? după cum ai zis și tu și bine știi *în viață câștigi sau pierzi, omenia s-o păstrezi* :)) THANKS că ai adus povestea Axeliană aici și hai s-o ducem mai departe. Predă *bastonul storytelling-ului* către colegi, prieteni șamd și să facem aici un timecapsule cu amintiri. aici timecapsule de amintiri.📚📚📚
Am inchis usa clasei pe dinauntru sa scapam de ora de religie. Ca daca lipseam toti nu ne punea absenti. Profa a venit, a incercat usa si a plecat.
Si o colega a inceput sa planga 😬🙈
:)) Creativ. Asta e ca schița aia a lui Toma Caragiu cu *shhh, nu deschide ușa! colindătorii...!* . Îți mulțumim pentru story, Mirela! Te invităm să dai și mai departe provocarea și the *storytelling stick* către prieteni/colegi, ca să facem aici o colecție maaare de amintiri. 🚀🚀🚀
Clasa a 12a, filmam pentru videoul de final de liceu, in filmulet voiam sa punem si o parte cu un gratar, asa ca am zis sa facem un gratar marti (pentru ca de ce nu? si weekendul era o varianta, dar nu pentru noi). Am vorbit cu profii si ne-au invoit de la ore special pentru filmulet sau cel putin asa am crezut noi :))) Mergem de dimineata la gratar, il facem noi frumos, muzica buna, distractie, tot ce trebuia (au iesit scenele cum trebuie, va las linkul la finalul comentariului pentru curiosi) Pe la 11:30 ma suna diriga cu o falca in cer si una in pamant ca "de ce nu suntem noi la ore, ne asteapta profa de TIC la ora 13:00 la ora si ca nu se discuta trebuie sa mergem". Am incercat sa negociez cu ea, degeaba. Am avut discutii intense daca sa mergem sau nu, pana la urma am zis ca hai sa mancam rapid si mergem la ora. Nu ne-au stat chiar in gat micii aia, dar nici departe nu eram. Ne intoarcem la liceu ca o clasa exemplara ce suntem, mergem in sala de clasa, profa de TIC: "da voi ce cautati aici, nu erati la gratar? La ce ati mai venit?" Va dati seama cam cate frigidere am umplut in ziua aia :)))) Am stat vreo 15 min la ora si apoi am mers la o cafea, ca niste elevi buni ce eram.
.
.
Videoul pentru care "am suferit" atat: czcams.com/video/aK2hiyjZxXY/video.html
WOW, artă pură!:)) Ce fain că ați făcut video-ul și ce nice din partea profei voastre că a fost de acord să și joace în filmuleț. Also, cheers pentru poveste, Ana-Maria! Te invităm să dai și mai departe provocarea și the *storytelling stick* către prieteni/colegi, ca să facem aici o colecție maaare de amintiri. 🚀🚀🚀
Am baut multa tanita de ciocolata in clasa a9a cu colegul meu de banca si asteptand sa se elibereze clasa de ,,cei mai mari,, el a adormit in fund pe jos in fata cancelariei. Imaginati-va cadrul asta: sus deasupra usii scria mare CANCELARIE si in fata ei o silueta pe jos sprijinita de perete, Alex dormea beat mort.
hahaha:)) ce throwback cu TANITA, my dude. și ce imagine, hah.
[clasa a 12-a, balul bobocilor]
Dupa terminarea balului, am decis sa facem o încălzire înainte de a merge in club. Înainte sa ajungem la A., D. a adus niște iarba sa fumam. A fost prima oară cand am fumat. Am luat 3 fumuri. Dupa, am urcat la A. si am început sa bem. C. era sufletul petrecerii cu filmele sale. La un moment dat D. m’a întrebat daca is ok pentru ca eram verde la fata. Am fost la toaleta sa verific, si am dat la rate 🤢. Dupa, am mers in club unde mi’am luat somn pe canapea, timp in care lumea isi punea hainele pe mine, neștiind ca eu is acolo. Dupa doua ore de somn (naiba știe cum am putut dormi in gălăgia aceea), m’am trezit de sete, lumea s’a speriat cand m’a văzut ieșind din mormanul de haine (ei crezând ca am plecat acasa), am luat de pe masa ce imi era cel mai la îndemâna (o bere), am baut jumate din ea dintr’un foc si am continuat petrecerea pana in zori. #vremuriVerzi #copilDebil #sperCaVaAmintitiPovestea
wooooohooooo!!!!!!! așa da.... bine Lupașculeeee!!! hai să se adune 12D-u pe-acilea că spamăm youtube-ul în două hahahhaa
Weeei, mie mi se părea f mișto cum chiuleam câte 50% din clasa pe stilu : stai la panda in corpul nou pana vezi profu dacă are sau nu catalog, ne băgam prin baie pana primeam unda verde din clasa ca-i liber, gen ca profu a ajuns și valea la Deea sau in el Passo ... Sau cum stăteam si ne milogeam de Botan sa ne lase la chitara :)) vezi Răzvan , el mi-a distrus cariera de mare muzicanta:)) Tu te-ai ambiționat mai tare:)) anyway, is atât de multe povesti încât eu cred c-ar trebui sa refacem filmulețul cu “trecutul,măsura prezentului” cu piesa asta pe fundal in jurul unui foc... sau la un foc cum s-ar zice :)) Alte chestii nu mai știu ca eram ciocan la marea majoritate a întâlnirilor 😇. Ah, tre sa va mai zic: mai țineți minte când am cântat in cor la o serbare de Crăciun de-aveam cămăși roșii toți? Nu eram teafara de loc și ma sprijineam de stâlpul aulei și ma rugam sa nu se mai miște,cântând ceva foarte lent și dând din picioare ca la un concert metal...😅
hahahahhahahahaha TRU DAT =))))) hai să se-adune toată gașca 90 din licee să vezi ce pățănii se scriu pe-aici! să-i scrii lui Ruxy și Simina să se bage și ele :)))) reînviem Black Magik hahaha
Îmi amintesc că eram la fizică semestrul trecut și proful mi-a rostit numele să ies la tablă și să scriu o problemă. Eu neștiind nici măcar cum să scriu o formulă corect i-am făcut semn fratelui meu geamăn să iasă la tablă în locul meu. A ieșit, a scris problema din numele meu, și înainte să vină în bancă trebuia să aleagă aleatoriu cine va ieși următorul și ghici ce, s-a ales pe el, ceea ce inseamna că trebuia să ies eu. Norocul meu a fost că a sunat la pauză și proful a ieșit din clasă. Eu am spus că nu am de gând să ies la tablă și să mă uit pur și simplu la ea, așa că am ajuns amândoi la cea mai bună idee. Noi fiind practic identici ne-am schimbat puloverele și m-am mutat în locul fratelui meu ca proful să nu-si dea seama cine și care e. Vine proful în clasă, fratele meu iese din nou la tablă și scrie problema, ceilalți din clasă se radeau toți, ei și-au dat seama de schema noastră. Niciodată nu cred că proful va afla cum l-am tras pe sfoară atât de ușor.
Și clasicele excursii cu clasa, sticlele ascunse printre haine, toți unii peste alții într-o cameră și câteva chitări, fata de care-ți place și momentul potrivit să-ți încerci norocul, diriginta care patrulează și ne verifică, să stai toată noaptea treaz și când vii acasă să adormi instant, these are the good old days.
=)) haha, ce tare, asta-i can Harry Potter cu gemenii Weasley! The perks of being having a twin brother. Mulțam de poveste, Marcu. Te invităm să dai și mai departe provocarea și the *storytelling stick* către prieteni/colegi, ca să facem aici o colecție maaare de amintiri. 🚀🚀🚀
bro am luat un 4 la religie in generala ca am scris iisus cu un singur i... mi a stricat media pe semestru ala
tot felul de pățănii :)))) noi am avut note mici că aveam pleată în liceu hahahahhaa pățăști! dar totuși rămân acolo cu tine toate aventurile astea din școală/liceu/facultă hehehe
Clasa a 11-a a fost stresantă ca dracu. Teme, teze, teste, vorba aia cu "la anul, pe vremea asta, ai bac". Pe lângă şcoală, eu mă implicam în tot felul de proiecțele şi nimicuri. Dar într-a 11-a, parcă toate evenimentele importante erau puse pe umerii mei. Coordonează trupa de teatru a liceului, recită din Nora Iuga la un eveniment la care e invitată şi Nora Iuga, învață tabulaturi pentru cenaclul colegiului, vezi că vine bacu', faci 18 ani, pe cine chemi la majorat? Bă, montezi şi tu un videoclip de prezentare pentru liceu? Dar unul despre istoria imnului? A, vezi că ai luat 6 la geografie. Ai spectacol de ziua ta, da, da, de majorat adică.
Şi am clacat. Şi am greşit.
Dar am împlinit 18 ani la o pizzerie obscură din Târgu Jiu, alături de colegii mei din trupa de teatru şi de actorii de la Teatrul Dramatic, urlând versuri de la Vama Veche şi dansând pe Perspektiva. N-am avut tort. Doar nişte clătite cu un chibrit înfipt în ele. La mulți ani!
Hehehe, clătitele sunt always nice, deci ai avut parte de-un tort unic!:P
Îți mulțumim că ne-ai povestit, Anca! Te invităm să dai și mai departe the *virtual storytelling stick* către pieteni/colegi, ca să adunăm aici o colecție mare de amintiri. 🚀🚀🚀
❤️
helooooo Ralucaaaaa!!!!
Foarte faina piesa! Va pup!
povestește-ne și TU o mică pățanie din liceu sau din școală!