Există oameni

Există oameni, OAMENI MARI,
Acolo unde-i poartă pasul,
Urme rămân: robuști stejari,
Și vrei să faci cu ei popasul,
Să le asculți adesea glasul.
Există oameni, OAMENI MARI,
Ce știu a răspândi povață.
Asemenea unor florari,
Sincer zâmbesc și spun pe față,
Făr-atitudine semeață
Sau aerul de suprafață.
Există oameni, OAMENI MARI,
Care deși au prins succesul,
În suflet nu poată ghețari,
Ci-s inspirația din versul
Lui Eminescu...cu tot sensul,
Și pot menține interesul.
Există oameni și nu-s mari,
Deși ei cred, dar aparență-i,
Chiar de sunt interplanetari,
Ca oameni sunt în decadență,
Cuprinși de uri și indolență,
Trufași, scăldați de indecență.
Există oameni, OAMENI MULȚI,
Dar tu-i alegi ca să rămână,
Să le vorbești, să ii asculți,
Să-i ai mereu la îndemnă,
Cu ei pășești mână de mână ,
Rămașii sunt decât ,,ceilalți ". (Maria Butuc-Brigai)