Asa este ,cunoașteți foarte bine aceasta tipologie și ne ajutați foarte mult sa ne relyam puterea și încrederea în noi. Rezolvare exista, important este sa conștientizăm cd ni se întâmplă și sa vrem sa scăpăm din acest prizonierat.
Ai perfecta dreptate. Am avut un șef narcisic. A incercat tot timpul să mă controleze, să mă manipuleze, dar fiind foarte puternica, l-am atacat la rândul meu. După nenumărate încercări de a mă manipula, acum câteva luni a tras el singur concluzia că sunt "mai rea decât el". De fapt, a înțeles că nu mă poate domina și deocamdată s-a retras. Ce am învățat să fac, iar asta funcționează foarte bine, e să nu-i mai acord nici un fel de atenție. Lucram in continuare pe același etaj, nu-mi mai este sef, iar dacă mă întâlnesc întâmplător cu el, îl tratez că pe un "mare nimic", pentru că, de fapt, asta este.
Deci, De ce se interpreteaza ca fiind " o pierdere" atunci cand o mama , decide liber , sa stea alaturi de copiii sai ? Sa-i educe, sa- ingrijeasca , sa le fie alaturi , sa le dea sprijinul si iubirea necesara ... De ce se ridiculizeaza acest act divin?! Intelegem faza cu nea narcisistul ( bineantzeles ca el v-a sabota totul ) dar si dumneavoastra , ne transmitetzi un mesaj ... incomplet, lipsesc multe piense... Adica , de ce este neaparat sa am un job??? Ca sa fiu cineva??? Dar oare nu sunt nimeni???? Pentru ca ,altul imi zice mie , cum sa fiu? Adica , este mai bine sa slujesc pe la altzii , ca sa-mi zica cineva , ce sunt??? Deci, chiar si voi , psihologii , avetzi niste concepte superficiale despre viatza ... ( Sa nu confundam progresul cu evolutia).
Asa este ,cunoașteți foarte bine aceasta tipologie și ne ajutați foarte mult sa ne relyam puterea și încrederea în noi. Rezolvare exista, important este sa conștientizăm cd ni se întâmplă și sa vrem sa scăpăm din acest prizonierat.
Ai perfecta dreptate. Am avut un șef narcisic. A incercat tot timpul să mă controleze, să mă manipuleze, dar fiind foarte puternica, l-am atacat la rândul meu. După nenumărate încercări de a mă manipula, acum câteva luni a tras el singur concluzia că sunt "mai rea decât el". De fapt, a înțeles că nu mă poate domina și deocamdată s-a retras. Ce am învățat să fac, iar asta funcționează foarte bine, e să nu-i mai acord nici un fel de atenție. Lucram in continuare pe același etaj, nu-mi mai este sef, iar dacă mă întâlnesc întâmplător cu el, îl tratez că pe un "mare nimic", pentru că, de fapt, asta este.
Ferească Domnul de asa ceva!
Mulțumim frumos! Felicitări !🙏
Da...Mulțumesc mult!
Deci,
De ce se interpreteaza ca fiind " o pierdere" atunci cand o mama , decide liber , sa stea alaturi de copiii sai ? Sa-i educe, sa- ingrijeasca , sa le fie alaturi , sa le dea sprijinul si iubirea necesara ... De ce se ridiculizeaza acest act divin?!
Intelegem faza cu nea narcisistul ( bineantzeles ca el v-a sabota totul ) dar si dumneavoastra , ne transmitetzi un mesaj ... incomplet, lipsesc multe piense... Adica , de ce este neaparat sa am un job??? Ca sa fiu cineva??? Dar oare nu sunt nimeni???? Pentru ca ,altul imi zice mie , cum sa fiu? Adica , este mai bine sa slujesc pe la altzii , ca sa-mi zica cineva , ce sunt??? Deci, chiar si voi , psihologii , avetzi niste concepte superficiale despre viatza ... ( Sa nu confundam progresul cu evolutia).