Ieromonahul Petru Pruteanu ● CONFERINȚĂ ● München
Vložit
- čas přidán 27. 08. 2024
- "Sf. Liturghie şi Împărtăşirea cu Sfintele Taine în viaţa credincioşilor Bisericii."
Conferința cu Ieromonahul Petru Pruteanu
Pe 20 septembrie 2018 am avut bucuria de a-l avea ca oaspete la Capela „Sf. Siluan Atonitul” de la Centrul nostru Bisericesc din München, pe părintele Ieromonah Petru Pruteanu, binecunoscut specialist în teologia liturgică a Bisericii.
Fiind un bun cunoscător al evoluţiei istorice a Sf. Liturghii ca şi a celorlalte slujbe ale Bisericii, părintele Petru a prezentat tema şi din punctul de vedere al modului cum acestea au fost receptate în viaţa Bisericii, respectiv al participării şi implicării credincioşilor la ele în cursul diferite perioade istorice.
Capela "Sfântul Siluan"
München, 20 septembrie 2018
cbrom.de
Nu numai prezenta fizica in Biserica Ortodoxa ci va trebuii sa faci si fapte!😌🙏➕🤞🤞 Domnului să ne rugăm!
Parintele Petru.....unul dintre cei mai buni dogmatisti pe care i am auzit....totul interpreteaza intr un mod temeinic si cu argumente istorico teologice....sa ne traiti parinte....
Dar câte din argumentele lui le-ai verificat?
@@eotpatriarchstoate! Parintele Petru si-a sustinut cu multa temeinicie toate aspectele dogmatice relevate in cadrul intalnirii...
@@Someone-jo2my Păi nu despre asta e vorba aici. Preotul Pruteanu se socotește succesor al Apostolilor, da? Ei bine, dacă este succesor al Apostolilor, învățătura pe care o aduce, nu trebuie oare să fie învățătura Apostolilor? Căci ce fel de urmaș al Apostolului Pavel ar putea fi dacă el ar învăța lucruri diferite de ale Apostolului pe care, zice el, îl urmează?
Ei bine, Apostolul Pavel învață la Epistola sa către Galateni 1:8-9 că dacă el însuși, sau oricare dintre ceilalți apostoli ar predica altă evanghelie decât aceea pe care o predicase el sub inspirația Duhului Sfânt, a zis că el însuși să fie anatema, adică blestemat. Ba încă merge așa de departe cu apărarea integrității Sfintei Scripturi încât zice că dacă ar fi și un înger din cer care să învețe lucruri care nu sunt în Scriptura lui Dumnezeu, chiar și acela să fie blestemat.
Stimate Domn, „aspectele dogmatice pregătite cu temeinicia lui omeneasă” ale preotului Pruteanu NU sunt conforme cu Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, așa cum am arătat eu în comentariul meu de mai sus. Iar dacă preotul Pruteanu NU se pocăiește de aceste gânduri omenești ale lui, atunci va auzi din partea Domnului Iisus aceleași cuvinte pe care le-a auzit și Apostolul Petru la Matei 16:23, adică „Mergi înapoia mea, Satano! Căci tu cugeți cele ale oamenilor” și, desigur, va ajunge în iad cu Satana.
Comentarii?
@@eotpatriarchsDa cine ești tu să judeci? Ai luat locul Lui Dumnezeu? Poți să vi cu o mie de argumente și citate că chear tu nu le înțelegi, nu ai harul și darul să înțelegi Sfânta Scriptura. Ieromonahul Petru Pruteanu are pregătirea necesară, harul și darul Lui Dumnezeu.
@@eotpatriarchssă nu cumva să ajungi tu în locul ce l-ai pregătit ieromonahului Pentru Pruteanu. Ieși afară din comentarii dacă ai răutăți. Asta înveți din Biblia ta?
Maica Domnului sa va Acopere cu preaSfint Acoperământul SAU 😌🙏➕🤞♥️Amin
Frate Macarie pomeneste -ma pe mine păcătosul Nicolae intru rugaciunile tale ♥️😌🙏➕🤞
Mulțumesc!
Doamne ajută
Parinti ai Bisericii ortodoxe Luptati cu pretul vietii daca este nevoie pentru Dreapta Credință.😌🙏➕🤞♥️
Spuneți-mi vă rog cum se numește melodia care încheie conferința. Mulțumesc
ATENŢIE: MARE PERICOL DE HULIRE A DUHULUI SFÎNT!
„De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată... nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”
(Matei 12:31, 32; vezi şi: Marcu 3:28-30 şi Luca 12:10)
Cea mai sfîntă apoftegmă a Domnului nostru Iisus Hristos spune că: „Orice păcat şi hulă vor fi iertate oamenilor, cel care însă huleşte împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul de acum, nici în cel de apoi”
Să cercetăm însă, care este hula împotriva Duhului Sfînt.
„Hula împotriva Duhului Sfînt este a atribui lucrarea Acestuia duhului contrar, adică diavolului, după cum menţionează şi Marele Vasile.”
(Sfîntul Simeno, Noul Teolog)
Conform învăţăturii Divine ale Îndumnezeiţilor Părinţi ai Sfintelor Sinoade Ecumenice, Biserica este Trupul lui Hristos-Dumnezeul avînd Cap pe Hristos. Iar mădulare ale lui Hristos sînt Creştinii (cler şi popor), fiecare mădular al Creştinului fiind întreg Hristosul.
Prin urmare, oricine continuă, după tîlhărescul sinod din Creta (2016), a-i accepta pe hulitorii şi necuraţii pseudo-episcopi eretici (vezi: Sfîntul Pidalion, ), ai acestui sinod, care au făcut din membrii, de-acum, oficiali, sinodali, ai Consiliului Naţional al Bisericilor (C.M.B.), adică ai pseudo-bisericii lui antihrist, aduce injurii lui Hristos-Dumnezeul, deoarece, din punct de vedere dogmatic, acceptă în acest fel că şi Hristos este [un] hulitor şi necurat eretic, membru al „bisericii” lui antihrist, [membru] al C.M.B.!
Departe de noi asemenea hulă.
Iubiţi fraţi, parcurgem deja al treilea an la rînd fără a se fi ivit vreo reacţie oficială din partea aşa-zişilor episcopi, faţă de lucrarea stricătoare a cărei culme a fost atinsă prin apostazia auto-numitului „Mare şi Sfînt Sinod”, care a schimbat şi încălcat în mod oficial, cu vorba şi cu fapta „limitele seculare ale Părinţilor”, Dogme şi Tradiţii, legalizînd toate eresurile şi ratificînd sinodal (!) Consiliul Mondial al Bisericilor (C.M.B.), adică pseudo-biserica lui antihrist. Astfel, au devenit membri oficiali ai acestuia participanţii, co-semnatari ale respectivelor decizii ale tîlhărescului sinod din Creta şi toţi cei care se află în comuniune bisericească cu aceştia.
Cînd vor începe „strategii” şi restul „străjerilor”, să cerceteze însfîrşit această temă, în aşa fel încît să dea startul reacţiei Ortodoxe?
După astfel de hulitoare şi antihristice documente şi după apariţiile publice ale pseudo-patriarhului şi celorlalţi pseudo-episcopi ai C.M.B., care trădează pe faţă unicitatea Ortodoxiei, cum este posibil să îi mai suporte încă şi clerul şi poporul, pomenindu-i zi de zi, ca şi cînd ar [mai] fi Ortodocşi?
Pînă cînd se vor minţi pe sine, cu făcîndu-se că protestează, deşi văd că zi cu zi se obrăznicesc şi decad tot mai mult, vînzînd tezaurul Credinţei Ortodoxe?
Nu realizează că trebuia cu mult înainte să fi întrerupt comuniunea Bisericească cu aceştia, conform Sfintelor Canoane şi a învăţăturii Sfinţilor Părinţi?
Iar cel mai paradoxal este că ei numesc asta, cică, luptă înlăuntrul zidurilor Bisericii, pe cînd se întîmplă exact contrariul, din moment ce se află în plină rău-slăvire şi în afara Adevărului, adică a Bisericii.
„Clerici”, „monahi” şi diverşi teologi-aburologi scriu şi vorbesc ca şi cînd n-ar exista tîlhărescul sinod din Creta, ca şi cînd n-ar exista eresul ecumenist prin care antihristul, folosindu-se de aşa-numitul Consiliu Mondial al „bisericilor” (C.M.B.), a fundamentat „biserica” sa lumească!
Această temă este imensă şi mizerabilă, deoarece se referă de-acum la mutaţiile de fond ale criteriilor ortodoxe aparţinînd clerului şi poporului.
Singurul reper reconfortant este trezvirea unui sufficient număr de mireni, care în virtutea Tradiţionalului lor cuget Ortodox, reacţionează, cu vorba şi cu fapta, faţă de pseudo-păstori şi sticători ai Viei Divine.
Trebuie însă, ca toată turma să realizeze că nu este absolvită de responsabilitate, atunci cînd se lasă pe tînjală şi nu dă importanţă, la ceasul cînd este trădată credinţa!
Sfîntul Teodor Studitul scrie pe această temă într-o scrisoare a sa: „Este porunca Domnului să nu tăcem cînd este în pericol Credinţa. Atunci cînd este vorba despre credinţă, nu putem spune: Cine sînt eu? Sînt preot?;Nu. Căpetenie? Nici. Ostaş? De unde pînă unde? Agricultor? Nici asta. Sînt sărac, asigurîndu-mi numai mîncarea zilnică. Nici nu mă preocupă tema asta, nici nu mă interesează.
Vai! Pietrele vor striga şi tu rămîi tăcut şi neinteresat? În aşa fel încît nici chiar săracul nu va avea nici o scuză, la ziua judecăţii, dacă acuma nu vorbeşte, pentru că va fi judecat fie şi numai pentru asta.” (Către Pantoleonti Logofătul, scrisoarea 425, Editura Fatouros)
Ne rugăm ca de acum încolo, cu ajutorul lui Dumnezeu, niciunul dintre Orotdocşi să nu rămînă tăcut şi nepreocupat, iar asta pentru că este în mare pericol chiar mîntuirea Veşnicului său suflet.
Creştinilor: „Aceasta este credinţa evanghelică, a noastră, a păcătoşilor. Aceasta este mărturisirea noastră Apostolică, a celor smeriţi, sau cu alte cuvinte, [este] religia cea patristic predanisită nouă celor mai de nimic. În afară de aceasta nu primim, nu numai ce spun unul şi altul dintre cei de azi sau cei din trecut, ci nici chiar dacă acela ar fi Petru sau Pavel. Dar nici chiar din ceruri dacă vine cineva, ca să înveţe şi să propovăduiască (Galateni 1:8,9), nu putem să-l primim la comuniune bisericească de nu urmează sănătoasa învăţătură a credinţei (Tit 2:1). Mai mult chiar, smerenia noastră este gata să îndure pînă şi moartea decît să ne lepădăm de această sinceră a noastră mărturisire.”
(Sfîntul Teodor Studitul. La sinodul iconoclast, ca reprezentant al stareţilor. 2,1, P.G. 99, 1120A)
Să daţi lupta cea bună şi să ajungeţi în Rai, cu Dreapta şi Mîntuitoarea Mărturisire de Credinţă.
Cu Mare Iubire de Hristos
Monah Macarie Cutlumuşianul
Într-adevăr mireanule nu îți pasă de hulitorii sectari căci pe tine te interesează doar îmbogățirea cea de aici pe pămînt !mergi la biserica doar "de ochii lumii căci inima ta e la grijile veacului acestuia".😌🙏➕🤞
O mireanule ortodox vrei două raiuri .aceasta nu e cu putință!alege din 2raiuri pina mai este timp de pocăință.
Personal nu mă aștept la ceva bun de la creștinul botezat ortodox care nu obișnuiește să meargă la Sfinta Biserica ,ci de la acela am pretenții care mereu merge și ascultă Sfinta Liturghie!de la unul că acesta chiar am pretenții .
Oare nu auziți ?căci nu vă îngrijiți de ce veți mînca ,sau de ce veți bea,sau de ce veți îmbraca? Oare Domnul nu se va îngriji ? pentru ce toată grija cea lumească?oare nu cumva vă îndoiți în credință?. Domnului să ne rugăm!.😌🙏➕🤞♥️
Doamne Iisuse Hristoase Fiule a lui Dumnezeu Milostiv fi noua!😌🙏➕🤞♥️
ATENŢIE: MARE PERICOL DE HULIRE A DUHULUI SFÎNT!

„De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată... nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”
(Matei 12:31, 32; vezi şi: Marcu 3:28-30 şi Luca 12:10)
Cea mai sfîntă apoftegmă a Domnului nostru Iisus Hristos spune că: „Orice păcat şi hulă vor fi iertate oamenilor, cel care însă huleşte împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul de acum, nici în cel de apoi”
Să cercetăm însă, care este hula împotriva Duhului Sfînt.
„Hula împotriva Duhului Sfînt este a atribui lucrarea Acestuia duhului contrar, adică diavolului, după cum menţionează şi Marele Vasile.”
(Sfîntul Simeno, Noul Teolog)
Conform învăţăturii Divine ale Îndumnezeiţilor Părinţi ai Sfintelor Sinoade Ecumenice, Biserica este Trupul lui Hristos-Dumnezeul avînd Cap pe Hristos. Iar mădulare ale lui Hristos sînt Creştinii (cler şi popor), fiecare mădular al Creştinului fiind întreg Hristosul.
Prin urmare, oricine continuă, după tîlhărescul sinod din Creta (2016), a-i accepta pe hulitorii şi necuraţii pseudo-episcopi eretici (vezi: Sfîntul Pidalion, ), ai acestui sinod, care au făcut din membrii, de-acum, oficiali, sinodali, ai Consiliului Naţional al Bisericilor (C.M.B.), adică ai pseudo-bisericii lui antihrist, aduce injurii lui Hristos-Dumnezeul, deoarece, din punct de vedere dogmatic, acceptă în acest fel că şi Hristos este [un] hulitor şi necurat eretic, membru al „bisericii” lui antihrist, [membru] al C.M.B.!
Departe de noi asemenea hulă.
Iubiţi fraţi, parcurgem deja al treilea an la rînd fără a se fi ivit vreo reacţie oficială din partea aşa-zişilor episcopi, faţă de lucrarea stricătoare a cărei culme a fost atinsă prin apostazia auto-numitului „Mare şi Sfînt Sinod”, care a schimbat şi încălcat în mod oficial, cu vorba şi cu fapta „limitele seculare ale Părinţilor”, Dogme şi Tradiţii, legalizînd toate eresurile şi ratificînd sinodal (!) Consiliul Mondial al Bisericilor (C.M.B.), adică pseudo-biserica lui antihrist. Astfel, au devenit membri oficiali ai acestuia participanţii, co-semnatari ale respectivelor decizii ale tîlhărescului sinod din Creta şi toţi cei care se află în comuniune bisericească cu aceştia.
Cînd vor începe „strategii” şi restul „străjerilor”, să cerceteze însfîrşit această temă, în aşa fel încît să dea startul reacţiei Ortodoxe?
După astfel de hulitoare şi antihristice documente şi după apariţiile publice ale pseudo-patriarhului şi celorlalţi pseudo-episcopi ai C.M.B., care trădează pe faţă unicitatea Ortodoxiei, cum este posibil să îi mai suporte încă şi clerul şi poporul, pomenindu-i zi de zi, ca şi cînd ar [mai] fi Ortodocşi?
Pînă cînd se vor minţi pe sine, cu făcîndu-se că protestează, deşi văd că zi cu zi se obrăznicesc şi decad tot mai mult, vînzînd tezaurul Credinţei Ortodoxe?
Nu realizează că trebuia cu mult înainte să fi întrerupt comuniunea Bisericească cu aceştia, conform Sfintelor Canoane şi a învăţăturii Sfinţilor Părinţi?
Iar cel mai paradoxal este că ei numesc asta, cică, luptă înlăuntrul zidurilor Bisericii, pe cînd se întîmplă exact contrariul, din moment ce se află în plină rău-slăvire şi în afara Adevărului, adică a Bisericii.
„Clerici”, „monahi” şi diverşi teologi-aburologi scriu şi vorbesc ca şi cînd n-ar exista tîlhărescul sinod din Creta, ca şi cînd n-ar exista eresul ecumenist prin care antihristul, folosindu-se de aşa-numitul Consiliu Mondial al „bisericilor” (C.M.B.), a fundamentat „biserica” sa lumească!
Această temă este imensă şi mizerabilă, deoarece se referă de-acum la mutaţiile de fond ale criteriilor ortodoxe aparţinînd clerului şi poporului.
Singurul reper reconfortant este trezvirea unui sufficient număr de mireni, care în virtutea Tradiţionalului lor cuget Ortodox, reacţionează, cu vorba şi cu fapta, faţă de pseudo-păstori şi sticători ai Viei Divine.
Trebuie însă, ca toată turma să realizeze că nu este absolvită de responsabilitate, atunci cînd se lasă pe tînjală şi nu dă importanţă, la ceasul cînd este trădată credinţa!
Sfîntul Teodor Studitul scrie pe această temă într-o scrisoare a sa: „Este porunca Domnului să nu tăcem cînd este în pericol Credinţa. Atunci cînd este vorba despre credinţă, nu putem spune: Cine sînt eu? Sînt preot?;Nu. Căpetenie? Nici. Ostaş? De unde pînă unde? Agricultor? Nici asta. Sînt sărac, asigurîndu-mi numai mîncarea zilnică. Nici nu mă preocupă tema asta, nici nu mă interesează.
Vai! Pietrele vor striga şi tu rămîi tăcut şi neinteresat? În aşa fel încît nici chiar săracul nu va avea nici o scuză, la ziua judecăţii, dacă acuma nu vorbeşte, pentru că va fi judecat fie şi numai pentru asta.” (Către Pantoleonti Logofătul, scrisoarea 425, Editura Fatouros)
Ne rugăm ca de acum încolo, cu ajutorul lui Dumnezeu, niciunul dintre Orotdocşi să nu rămînă tăcut şi nepreocupat, iar asta pentru că este în mare pericol chiar mîntuirea Veşnicului său suflet.
Creştinilor: „Aceasta este credinţa evanghelică, a noastră, a păcătoşilor. Aceasta este mărturisirea noastră Apostolică, a celor smeriţi, sau cu alte cuvinte, [este] religia cea patristic predanisită nouă celor mai de nimic. În afară de aceasta nu primim, nu numai ce spun unul şi altul dintre cei de azi sau cei din trecut, ci nici chiar dacă acela ar fi Petru sau Pavel. Dar nici chiar din ceruri dacă vine cineva, ca să înveţe şi să propovăduiască (Galateni 1:8,9), nu putem să-l primim la comuniune bisericească de nu urmează sănătoasa învăţătură a credinţei (Tit 2:1). Mai mult chiar, smerenia noastră este gata să îndure pînă şi moartea decît să ne lepădăm de această sinceră a noastră mărturisire.”
(Sfîntul Teodor Studitul. La sinodul iconoclast, ca reprezentant al stareţilor. 2,1, P.G. 99, 1120A)
Să daţi lupta cea bună şi să ajungeţi în Rai, cu Dreapta şi Mîntuitoarea Mărturisire de Credinţă.
Cu Mare Iubire de Hristos
Monah Macarie Cutlumuşianul
A spus aici ieromonahul Pruteanu că „un creștin poate fi numit credincios, fidel adică, numai în măsura în care are legătură cu biserica și trăiește viața bisericii.
Oameni buni, Sfânta Scriptură Ortodoxă e de cu totul altă părere.
Citim la cartea Fapte 11:26 că în Antiohia „ucenicii s-au numit creștini.” Nu e vorba aici nici pe departe de vreo biserică în acceptul curent al cuvântului. Și nici atât nu era vorba de biserica ortodoxă, pentru că numele ortodox a intrat în uz abia la anii 500 (Pr. Anthony McGuckin, Dicționar de Teologie Patristică). Și încă una. Cuvântul ortodox NU există NICĂIERI și niciodată pe tot întinsul Scripturii Ortodoxe. Așa că ieromonahul Pruteanu NU are voie să vorbească despre o biserică INEXISTENTĂ în Sfânta Scriptură Ortodoxă.
Iar cât despre calitatea de ucenic al Domnului Iisus, El Însuși ne face cunoscut că „DACĂ VEȚI RĂMÂNE ÎN CUVÂNTUL MEU, SUNTEȚI CU ADEVĂRAT UCENICI AI MEI” (Ioan 8:31). Mântuitorul NU vorbește aici NIMIC despre biserică, așa cum spune ieromonahul Pruteanu.
Iată ce are de spus și ADEVĂRATA ortodoxie în legătură cu a fi creștin. Cf. Evagrie, Praktikos 1, apud Ioan I. Ică jr. în lucrarea Despre Lumina taborică, ne face cunoscut că „Creștinismul este învățătura [dogma] Mântuitorului nostru Iisus Hristos care constă dintr-o parte practică, fizică [naturală] și teologică.”
Fericitul Ioan Carpathiul spune în Despre Lumina taborică, rugăciunea lui Iisus și curăția minții că „Creștinismul e învățătura Mântuitorului nostru Hristos, alcă¬tuită din porunci îndumnezeitoare, care îl fac pe cel care le realizează după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”
Părintele Iustin Popovici ne învaţă în Credința ortodoxă și Viața în Hristos (formatul electronic) cum trebuie să fie un adevărat creștin:
„Creștinul este un om care viețuiește prin Hristos și întru Hristos... Ce sunt creștinii? Creștinii sunt purtători de Hristos și datorită acestui fapt sunt purtători și posesori ai vieții celei veșnice... ”
Și să nu uităm, așa cum arătam mai sus, la vremea când au apărut primii creștini nici măcar cuvântul ortodox nu era în uz - cu cât mai puțin se poate vorbi azi despre biserica ortodoxă. Deci dacă-ți place neapărat să vorbești despre biserica ortodoxă care NU ESTE PREZENTĂ NICĂIERI nici măcar cu numele în Biblia Ortodoxă, nu uita, ea are vechimea de numai 1.500 de ani - NU de 2.000 de ani, așa cum se vorbește în popor de către cei neștiutori.
Primii crestini erau Ortodocsi adica erau Drept Maritori tineau Dreapta Credinta !! Cand au inceput sa apara ereziile ,Drept Maritorii crestini trebuiau sa se deosebeasca de eretici si atunci au luat denumirea de ORTODOCSI CARE INSEAMNA DREAPTA CREDINTA!! Asa ca nu mai argumentati eronat! Nu aveti gandire Crestina ORTODOXA ( DREAPTA CREDINTA) NU ESTE MANTUIRE INAFARA ORTODOXIEI( DREAPTA CREDINTA)
@@cristianrusti3790 Dacă ați avut bunătatea să-mi aduceți aceste lămuriri (mulțumesc frumos), binevoiți, vă rog frumos, și ajutați-mă să înțeleg și pe următoarele:
- Ce înseamnă pentru dvs., la modul concret, Dreapta Credință? Ce definiți dvs. ca fiind Dreapta Credință? Întreb, deoarece, folosind această sintagmă de trei ori în parcursul mesajului dvs., înțeleg că aceasta este baza, este fundamentul ortodoxiei;
- Ce numiți dvs. ca fiind mântuire?
- Unde scrie în Sfânta Scriptură Ortodoxă (care se odihnește în altarul bisericii ortodoxe) că nu este mântuire în afara ortodoxiei?
Doamne ajută!